Edith Piaf: The Wheel of Fortune: Autobiografia oficială

Recenzii ale cititorilor

Recenziile adunate cu privire la autobiografia lui Edith Piaf evidențiază o gamă largă de opinii despre carte. În timp ce mulți cititori au apreciat povestea de viață a lui Piaf și profunzimea emoțională pe care a transmis-o prin scrierile sale, alții au criticat lipsa detaliilor și calitatea anumitor ediții ale cărții pe care le-au primit. În general, cartea oferă o perspectivă asupra caracterului și experiențelor lui Piaf, dar este criticată pentru acoperirea limitată a evenimentelor semnificative din viața sa.

⬤ Portret inspirat și emoționant al vieții lui Edith Piaf.
⬤ Anecdote interesante și perspective asupra caracterului și carierei sale.
⬤ Stilul de scriere este fantezist și ușor de urmărit, permițând cititorilor să se conecteze cu experiențele ei.
⬤ Recomandat fanilor Piaf și celor care doresc să afle mai multe despre perspectiva ei unică.

⬤ Lipsă de profunzime în acoperirea evenimentelor semnificative, ceea ce face ca unii cititori să simtă că au aflat foarte puține despre Piaf.
⬤ Conține în mod notabil multe greșeli de scriere și de ortografie, care au diminuat experiența de lectură.
⬤ Unele ediții, în special cea paperback, sunt raportate ca fiind prost făcute, cu pagini care cad.
⬤ Cartea poate oferi mai puțin decât se așteptau cei familiarizați cu filmul bazat pe viața ei.

(pe baza a 20 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Edith Piaf: The Wheel of Fortune: The Official Autobiography

Conținutul cărții:

Viața lui Edith Piaf este aproape la fel de celebră ca și opera sa. De la naștere (despre care îi plăcea să spună oamenilor că a avut loc pe străzile pariziene, cu mama ei protejată de doi jandarmi) și până la moarte (când soțul ei i-ar fi dus cadavrul cu mașina de la spitalul din Cannes, unde a murit, până la apartamentul ei, pentru ca fanii ei să nu creadă că a abandonat Parisul), povestea ei de viață a fost o poveste ca niciuna alta, de la cârpe la bogăție.

Cântăreață de stradă descoperită de patronul unui club de noapte care i-a dat numele de scenă Piaf (Sparrow), ea a devenit o eroină națională. Prietenă cu Charlie Chaplin, Dwight D. Eisenhower, Jean Cocteau, Maurice Chevalier și Marlene Dietrich, ea a fost, de asemenea, în diferite momente, principalul suspect pentru uciderea mentorului său, un alcoolic și un dependent de droguri.

Dar ea a părut întotdeauna să întruchipeze, și încă o face, ceva din spiritul Parisului. După moartea sa în 1963, 40.000 de oameni au venit la cimitirul Pere Lachaise pentru înmormântarea ei și, după 40 de ani, milioane de oameni rămân fani ai muzicii sale.”.