Educație pentru democrația liberală: Utilizarea discuțiilor în sala de clasă pentru dezvoltarea cunoștințelor și a vocii

Titlul original:

Education for Liberal Democracy: Using Classroom Discussion to Build Knowledge and Voice

Conținutul cărții:

Democrația noastră este în criză. Atât încrederea politică, cât și un standard comun al adevărului sunt rupte. În această carte, Walter Parker arată de ce și cum poate ajuta educația civică. Oferind o abordare centristă potrivită pentru o societate polarizată, Parker se concentrează pe două obiective curriculare legate între ele: cunoștințele disciplinare și vocea. El ilustrează modul în care discuțiile la clasă, alături de formarea de concepte și lectura aprofundată, extind mintea elevilor, dezvoltându-le în același timp capacitatea de a vorbi cu alții și de a-și forma opinii. Atunci când copiii vin la școală, ies din crisalida privată a copilăriei și a neamului pentru a interacționa cu un corp de elevi divers, împreună cu profesori, curriculum, instruire și misiunea unică a școlii: educația. Parker susține că aceste atuuri fac din școală locul ideal pentru a-i învăța pe tineri artele liberale de a studia și discuta probleme publice și controverse academice, atât în școală, cât și în afara ei. Capitolele din această colecție, care se întind pe o perioadă de 20 de ani și provin de la unul dintre cei mai influenți cercetători ai educației civice, arată că vocea poate fi predată chiar alături de cunoștințele disciplinare. Atragerea elevilor în dialog cu ceilalți cu privire la întrebările centrale ale programei este cel mai ambițios obiectiv al unui profesor și, atunci când se întâmplă, cea mai mare realizare a predării.

Caracteristicile cărții:

⬤ argumentează că scopul adecvat al educației civice în școli este de a consolida democrația liberală.

⬤  Arată cum discuția poate fi un fel principal, și nu un fel secundar, al instruirii la clasă.

⬤ Demonstrează cum să se utilizeze discuția pentru a dezvolta vocea, definită ca libertatea de a lua și de a exprima decizii fără constrângere, și cunoașterea disciplinară, definită ca cunoașterea care rezultă dintr-un proces public de căutare a erorilor, contestare și validare.

⬤ Explică de ce elevii trebuie să învețe atât cunoașterea disciplinară, cât și vocea, dacă vor să își ocupe locul pe scena publică și să dețină "funcția de cetățean" într-o democrație.

⬤ Tratează instruirea centrată pe subiect și cea centrată pe elev ca parteneri, nu ca adversari.