Efrem Sirianul: Imnuri

Recenzii ale cititorilor

Cartea conține o colecție de imnuri și poezii ale Sfântului Efrem, celebre pentru profunzimea teologică și frumusețea lor. Cititorii consideră că este o resursă valoroasă, în special pentru cei interesați de spiritualitatea creștină orientală. Cu toate acestea, există plângeri cu privire la informațiile înșelătoare referitoare la edițiile lingvistice.

⬤ Resursă valoroasă pentru înțelegerea poeziei creștine orientale
⬤ Conține imagini și teologie frumoase
⬤ Bine produsă de Paulist Press
⬤ Semnificativă pentru practicile ortodoxe din timpul Postului Mare.

Titlu înșelător cu privire la edițiile siriacă și engleză, deoarece conține doar textul în limba engleză; Unii cititori s-ar putea să nu o citească decât după ani de zile de la cumpărare.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Ephrem the Syrian: Hymns

Conținutul cărții:

"... o piatră de hotar în publicațiile religioase americane".

New Catholic World Efrem Sirianul: Imnuri traduse și prezentate de Kathleen E. McVey prefață de John Meyendorff "Binecuvântat fie Pruncul care astăzi încântă Betleemul. Binecuvântat să fie Nou-născutul Care astăzi a făcut omenirea din nou tânără.

Binecuvântat să fie Fructul Care S-a aplecat pentru foamea noastră.

Binecuvântat să fie Milostivul Care a îmbogățit dintr-o dată toată sărăcia noastră și a umplut nevoia noastră." Efrem Sirianul (c. 306-373) Efrem s-a născut în orașul Nisibis din Mesopotamia spre sfârșitul secolului al III-lea.

Un avanpost al Imperiului Roman, Nisibis și cetățenii săi creștini aveau să fie formați de domnia lui Constantin și de doctrinele Conciliului de la Niceea. Acolo, în contextul unei populații evreiești numeroase și sofisticate și a numeroase secte gnostice, Efrem a încercat să apere creștinismul ortodox de la Niceea. Învățăturile și scrierile sale l-au făcut o voce influentă în viața creștinismului siriac în anii pașnici ai patronajului lui Constantin, în anii de persecuție de după 361, sub împăratul Iulian, și în conflictul dintre perși și romani, care în cele din urmă l-a forțat pe Efrem să se mute la Edessa, unde a rămas până la moartea sa în 373.

Ephrem a avut cel mai mare impact ca poet. Scriind în versuri izosilabice numite madrashe, el a atins o strălucire literară care i-a câștigat un loc proeminent nu numai în propria sa tradiție, ci și în tradițiile coptă, etiopiană, armeană și arabă. Imnurile sale, lăudate în Occident de Ieronim, au avut o influență formativă asupra dezvoltării dramei religioase medievale în Europa.

Îmbinând formele grecești cu stilul său nativ, el a țesut o poezie extrem de bine lucrată, cu un simbolism bogat, încercând să încadreze evenimentele zilelor sale într-un cadru cosmic al acțiunii răscumpărătoare a lui Dumnezeu în Hristos. Combinarea de către Efrem a elementelor de stoicism și platonism mediu cu credința creștină într-o formă care amintește de marii apologeți din secolul al II-lea a produs un corpus care vorbește despre propriul său geniu literar și chiar mai elocvent despre măreția și frumusețea sursei divine a întregii poezii adevărate.

Iată, într-o traducere proaspătă și plină de viață, Imnurile despre Naștere, Imnurile împotriva lui Iulian și Imnurile despre Virginitate și Simbolurile Domnului în care acea voce poate fi auzită îndeaproape și apreciată, minunată și savurată. +.