Egipt: Revoluție, tranziție eșuată și contrarevoluție

Titlul original:

Egypt: Revolution, Failed Transition and Counter-Revolution

Conținutul cărții:

Studiul de referință al lui Azmi Bishara privind Revoluția egipteană din 2011 prezintă în detaliu procesul care a condus la revoltele epocale și la tranziția și lovitura de stat ulterioare. Cartea investighează în mod critic condițiile sociale și economice care au constituit fundalul revoluției și provocările complexe reprezentate de tranziția de la autoritarism la democrație.

Prima parte, "De la lovitura de stat din iulie la revoluția din ianuarie", se întoarce la ceea ce se numește "revoluția din 1952" sau "lovitura de stat din 1952" și urmărește evenimentele până în 2011, când Hosni Mubarak s-a retras din funcția de președinte al Egiptului după săptămâni de proteste. Se evidențiază relația dintre președinție și armată pentru a arăta că, contrar credinței populare, președinția s-a întărit treptat în detrimentul altor instituții, în special al armatei, și și-a atins apogeul sub Mubarak. Partea a doua, "De la revoluție la lovitura de stat", acoperă etapele critice de la preluarea guvernării Egiptului de către junta militară sub forma Consiliului Suprem al Forțelor Armate (SCAF) și alegerea lui Morsi, până la lovitura de stat care a răsturnat președinția acestuia. Folosind perspectiva teoriei tranziției democratice, Azmi Bishara explică eșecul tranziției democratice și modul în care aceasta a influențat revoluțiile arabe de atunci.

Scrisă în timp ce revoluțiile aveau loc, această carte transmite un sentiment de imediatețe și urgență, Bishara făcând evaluări ample, multe dintre previziunile sale fiind confirmate în anii următori. Cartea este renumită pentru utilizarea de materiale din surse primare - inclusiv interviuri, statistici și sondaje de opinie publică - păstrând astfel memoria revoluției și rămânând una dintre cele mai cuprinzătoare cărți de referință pe această temă până în prezent.