Eight Cousins

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Opt verișori” de Louisa May Alcott este un clasic fermecător care spune povestea unei tinere orfane, Rose, care învață să se descurce în noua sa viață alături de numeroșii săi verișori și mătuși. Romanul este lăudat pentru personajele sale încântătoare, temele înduioșătoare și scriitura de calitate, care amintește de celelalte lucrări ale lui Alcott. Cu toate acestea, unii cititori moderni îi critică portretul stereotipurilor feminine și calitatea anumitor ediții, în special inconsecvențele din versiunile Kindle.

⬤ Frumos scrisă, cu personaje bine dezvoltate.
⬤ Evocă răspunsuri emoționale precum râsul și lacrimile.
⬤ Sănătos și potrivit pentru cititorii de toate vârstele.
⬤ Captează amintiri nostalgice din copilărie.
⬤ Bogat în teme de dragoste familială și dezvoltare personală.
⬤ Atractivă și relatabilă pentru cititorii tineri, ceea ce o face o opțiune excelentă pentru lectura comună între părinți și copii.

⬤ Prezintă stereotipuri feminine învechite care pot să nu fie potrivite pentru cititorii moderni.
⬤ Unele ediții, în special cele digitale, suferă de calitate slabă, incluzând erori semnificative și conținut lipsă.
⬤ Limbajul poate fi avansat pentru cititorii mai tineri, care pot necesita asistența unui adult pentru a înțelege contextul istoric.
⬤ Unii cititori au considerat-o prea predicatoare sau paternalistă la relectura ca adulți.

(pe baza a 119 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Rose stătea singură în cel mai bun salon mare, cu batista ei mică pregătită să prindă prima lacrimă, căci se gândea la necazurile ei și se aștepta o ploaie.

Se retrăsese în această încăpere ca fiind un loc bun în care să se simtă nefericită, căci era întunecată și liniștită, plină de mobilă veche, de perdele sumbre și atârnată de jur împrejur cu portrete de domni bătrâni solemni cu peruci, de doamne cu nasul sever și cu șepci cu cozorocul în sus și de copii holbați, în paltoane cu coadă mică sau în rochii cu talie scurtă. Era un loc excelent pentru suferință, iar ploaia de primăvară capricioasă care bătea pe geam părea să suspine: "Plângeți departe: Eu sunt cu tine.

" Rose avea într-adevăr un motiv de tristețe, căci nu avea mamă, iar în ultima vreme își pierduse și tatăl, ceea ce nu-i mai rămăsese altă casă decât aceasta, la mătușile ei. Stătea cu ele de numai o săptămână și, deși dragele bătrâne doamne se străduiseră să o facă fericită, nu reușiseră prea bine, căci nu semăna cu niciun copil pe care îl văzuseră vreodată și se simțeau foarte bine ca și cum ar fi avut grijă de un fluture cu spirit scăzut.