Moods: Primul roman al Louisei May Alcott, publicat în 1864, cu patru ani înainte de best-seller-ul Little Women

Titlul original:

Moods: The Louisa May Alcott's first novel, published in 1864, four years before the best-selling Little Women

Conținutul cărții:

Moods.

Louisa May Alcott.

⬤ Primul roman al Louisei May Alcott a fost publicat în 1864, cu patru ani înainte de best-seller-ul Little Women. Romanul prezintă în mod neconvențional o "micuță femeie", o bătrână aboliționistă cu suflet adevărat și o frumusețe cubaneză decăzută, viețile lor intersectându-se în prima descriere majoră a lui Alcott a "problemei femeii." Camera dădea spre vest, dar un nor negru, barat cu roșu, răpea orei farmecul liniștit al amurgului. Umbrele o bântuiau, pândind în colțuri ca niște spioni puși acolo să-l urmărească pe bărbatul care stătea printre ele mut și nemișcat, ca și cum el însuși ar fi fost o umbră. Ochii lui se îndreptau adesea spre fereastră cu o privire deopotrivă vigilentă și nerăbdătoare, dar nu vedeau nimic altceva decât o luxurianță tropicală a frunzișului abia mișcată de aerul înăbușitor și încărcat de mirosuri care păreau să oprimă și nu să răcorească.

⬤  El asculta cu aceeași intensitate, dar nu auzea decât zgomotul vocilor, zgomotul picioarelor, sunetul clopotelor, agitația variată a unui oraș când noaptea este lipsită de liniștea ei prin transformarea ei în zi.

⬤ El a privit și a așteptat ceva, care în curând a venit. Un vizitator nevăzut, întâmpinat de un suflet și un trup tânguitor, la fel ca omul, cu brațele întinse și buzele întredeschise, a primit salutul fără voce al brizei care își croia drum în zbor peste Atlanticul larg, plină de veselie sănătoasă pentru o inimă bolnavă de casă. Departe, s-a aplecat, a ținut în spate ramurile cu frunze groase care deja foșneau cu o agitație recunoscătoare, a cântat păsării stridente care își bătea pieptul de culoarea flăcării de gratiile închisorii sale și a băut înghițituri adânci din vântul binecuvântat care părea să-i răcorească febra sângelui și să-i redea vigoarea pe care o pierduse. O lumină bruscă a strălucit în spatele lui, umplând camera cu o strălucire care nu lăsa nicio umbră în ea.

⬤  Dar el nu a văzut schimbarea, nici nu a auzit pasul care a rupt liniștea, nici nu s-a întors să se întâlnească cu femeia care aștepta primirea unui iubit. Un aer indefinibil de viață somptuoasă o înconjura și făcea din camera strălucitoare un cadru potrivit pentru figura care stătea acolo, cu muselinele în nuanțe calde suflând în vânt. O figură plină de frumusețea bogată a femeii în floarea vârstei, purtând semnele inconfundabile ale elevului șlefuit al lumii în grația care curgea prin fiecare mișcare, arta care a învățat fiecare trăsătură să-și joace rolul cu ușurința celei de-a doua naturi și a făcut din ținută foiletul frumuseții. Fața era delicată și întunecată ca un bronz fin, o frunte joasă așezată în valuri umbroase de păr, ochi plini de foc adormit și o gură pasională, dar arogantă, care părea modelată deopotrivă pentru mângâieri și porunci.

⬤ O clipă l-a privit pe bărbatul din fața ei, în timp ce pe chipul ei treceau variații rapide de mândrie, resentiment și tandrețe. Apoi, cu un pas furiș, cu un zâmbet sigur, s-a apropiat de el și i-a atins mâna, spunând, cu o voce obișnuită cu acel limbaj care pare făcut pentru buzele îndrăgostiților.