El a deținut lumina radicală: Arta credinței, credința artei: The Art of Faith, the Faith of Art

Recenzii ale cititorilor

He Held Radical Light de Christian Wiman este o explorare profundă a intersecțiilor dintre artă, credință și mortalitate, caracterizată prin proză introspectivă și un amestec de anecdote personale. Cartea este celebrată pentru calitatea sa poetică, reflecțiile pătrunzătoare și înțelegerea profundă pe care o oferă cu privire la condiția umană și natura existenței.

Cartea conține proză lirică care combină elemente de poezie și muzică, oferind o experiență de lectură bogată. Cartea oferă o perspectivă profundă și atentă asupra artei, credinței și mortalității, determinând cititorii să reflecteze asupra acestor teme profunde. Poveștile personale ale autorului îmbunătățesc narațiunea, făcând-o relatabilă și de impact. Mulți cititori o consideră potrivită pentru lecturi multiple, descoperind de fiecare dată noi înțelesuri și perspective.

Unii cititori pot găsi stilul de scriere dens și provocator, necesitând o abordare dedicată și deliberată a lecturii. Există referiri la pretențiozitate, proza fiind considerată meandrică sau prea complexă. Conținutul cărții poate părea greu și axat pe teme serioase ale existenței și morții, ceea ce ar putea să nu placă tuturor.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

He Held Radical Light: The Art of Faith, the Faith of Art

Conținutul cărții:

O meditație emoționantă asupra memoriei, uitării și eternității de către unul dintre cei mai celebri poeți ai noștri Ce ne dorim atunci când nu ne putem opri din dorit? Și cum facem ca această foame să fie productivă și vitală, mai degrabă decât corozivă și distructivă? Acestea sunt întrebările care îl animă pe Christian Wiman în timp ce explorează relațiile dintre artă și credință, moarte și faimă, cer și uitare.

Mai presus de toate, He Held Radical Light este o scrisoare de dragoste către poezie, plină de întâlniri emoționante, surprinzătoare și uneori amuzante cu poeții pe care Wiman i-a cunoscut. Seamus Heaney deschide o conversație brusc intimă despre credință; Mary Oliver își pune jumătate dintr-un porumbel mort în buzunar; A. R.

Ammons se ridică în fața unui public și refuză să citească. He Held Radical Light este la fel de urgentă și intensă pe cât este de plină de viață și distractivă - o continuare incisivă a memoriilor anterioare ale lui Wiman, My Bright Abyss.