Astăzi, mediul înconjurător, mediul cultural sau noile media cuprind noi întrebări și noi provocări pentru umanitate, în special în contextul unui Occident pe cale de dispariție și al fostelor sale colonii.
A răspunde la aceste întrebări fără a lua în considerare cel mai clasic concept pentru mediații, și anume spiritul, este o sarcină imposibilă. Fie că este vorba de Duhul Sfânt sau pur și simplu de aer, din punct de vedere istoric spiritul a fost elementul subtil capabil să conecteze mintea la corp, vorbirea la limbă sau oamenii la zei.
Acest eseu intră în aceste lacune pentru a investiga separarea teologică dintre spirit și literă în relevanța sa politică, filologică și lingvistică, mai ales din partea celor care nu mai posedă niciun Atlas, Eros sau vechi daimoni capabili să medieze între oameni și medii, imagini, animale sau pur și simplu cosmos. Pornind de la exemplul că încă mai există oameni care o pot face și că trăim în vremuri de încălzire globală, de poluare a aerului de către noi viruși sau pur și simplu de oameni sufocați de forțele de poliție, este necesar să înțelegem cele mai arhaice instituții despre spirit pentru a putea stabili alte relații între umanitate și aerul său sau pur și simplu pentru a-l simboliza.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)