Această carte susține că apogeul genului polițist în Cuba, începând cu 1971, este legat de redefinirea culturală și politică care a avut loc în primele decenii ale Revoluției. Proliferarea romanelor polițiste, tirajele masive ale acestora și promovarea lor de către organismele oficiale nu reprezintă doar un fenomen literar și editorial și trebuie analizate în raport cu politica culturală a lungului Quinquenio Gris.
Această carte susține, de asemenea, că declinul romanului polițist revoluționar și dezvoltarea neo-romanului în anii 1990 reflectă schimbările din contextul socio-politic cubanez. Deschiderea treptată din anii 1980, dispariția Uniunii Sovietice și începutul perioadei speciale au făcut ca tonul de vârf al romanului polițist revoluționar să devină un produs depășit, făcând posibil un roman polițist care a pus sub semnul întrebării ceea ce fusese considerat până atunci irefutabil. În cele din urmă, această carte susține că analiza poliției cubaneze trebuie să includă telenovelele polițienești.
Revoluția a instrumentalizat televiziunea pentru educarea în masă a principiilor revoluționare, un proiect educațional în cadrul căruia au început curând să fie difuzate programe centrate pe noua legalitate revoluționară. Serialele de televiziune polițienești au jucat un rol paralel cu cel al narațiunii analizate aici pentru prima dată.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)