Dr.
Frankl, psihiatru și scriitor, își întreba adesea pacienții care sufereau de multiple afecțiuni: De ce nu vă sinucideți? Și adesea, din răspunsuri, el trage o linie directoare pentru psihoterapia care urmează să fie aplicată: pentru unul, sunt copiii care îl leagă de viață; pentru altul, un talent, o abilitate neexploatată; pentru un al treilea, poate, doar câteva amintiri care merită salvate din uitare. Țeserea acestor fire fragile de vieți frânte într-o urzeală fermă, coerentă, cu sens și responsabilitate este obiectul cu care se confruntă logoterapia.
În această lucrare, Viktor E. Frankl explică experiența care l-a condus la descoperirea logoterapiei. Prizonier timp îndelungat în lagărele de concentrare fără suflet, el însuși a simțit în propria ființă ce înseamnă o existență goală.
Cum putea cel care pierduse totul, care văzuse distrus tot ceea ce merita, care suferise de foame, de frig, de o brutalitate fără sfârșit, care fusese de atâtea ori în pragul exterminării, cum putea accepta că viața merită trăită? Psihiatrul care a trebuit să înfrunte personal asemenea rigori merită să fie ascultat, pentru că nu există nimeni ca el care să judece condiția noastră umană cu înțelepciune și compasiune. Cuvintele doctorului Frankl ating un temperament surprinzător de plin de speranță cu privire la capacitatea umană de a-și transcende dificultățile și de a descoperi adevărul convenabil și călăuzitor.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)