Elogiu biciului: O istorie culturală a excitației

Recenzii ale cititorilor

Cartea _In Praise of the Whip: A Cultural History of Arousal_ de Niklaus Largier explorează istoria și implicațiile sociale ale flagelării, inclusiv aspectele sale erotice și religioase. Deși se bazează pe cercetări academice, cartea încorporează exemple istorice amuzante și citate din literatură, prezentând flagelarea ca o practică culturală complexă, dincolo de simpla plăcere.

Bine documentată și cuprinzătoare, cu un amestec de ton academic serios și anecdote istorice captivante. Oferă o examinare aprofundată atât a flagelării erotice, cât și a celei religioase, oferind o perspectivă pătrunzătoare asupra semnificației culturale a biciuirii.

Limbajul academic poate fi dens și dificil pentru unii cititori. Subiectul, deși convingător, poate fi, de asemenea, deranjant sau considerat prea pervers pentru cei care nu sunt interesați de flagelare.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

In Praise of the Whip: A Cultural History of Arousal

Conținutul cărții:

Excitarea emoțională și senzuală, religioasă și erotică a biciului, un instrument crucial de stimulare în practicile devoționale și sexuale, așa cum se vede în texte și imagini religioase, literare și medicale.

În lauda biciului: A Cultural History of Arousal este o nouă istorie a flagelării voluntare în Europa, de la inventarea sa în devoțiunea religioasă medievală până la utilizarea sa în imaginația pornografică modernă. Lucrând cu o gamă largă de texte și imagini religioase, literare și medicale, Niklaus Largier explorează excitarea emoțională și senzuală, religioasă și erotică a biciului, un instrument crucial de stimulare în practicile devoționale și sexuale. De la pornografia modernă timpurie până la marchizul de Sade și fanteziile lui Swinburne și Joyce, imaginația erotică și devoțională a apelat la bici. Largier explorează modul în care Reforma și Contrareforma au problematizat cultura medievală a excitației. Calitățile stimulative ale manifestărilor vizuale medievale, în special practicile de flagelare, procesiunile și spectacolele, au fost supuse unei critici care a încercat să controleze imaginația. În viața burgheză modernă, practica, efectele și imaginile flagelației au devenit un loc central de investigare a preocupărilor și anxietăților legate de exercitarea autocontrolului emoțional și de cenzurarea fanteziei. Referirile moderne la practica flagelării în operele lui Swinburne, Proust și Joyce au mărturisit nu numai o fascinație "decadentă" pentru culturile "medievale" sau pentru "sexualitatea perversă", ci și o fascinație pe care cenzura secolului al XIX-lea, informată de discursurile psihopatologice, o obliterase.

Astfel de evocări ale flagelării, explică Largier, au fost încercări de a recupera o cultură a stimulării și imaginației - atât erotică, cât și devoțională - care a depășit granițele moderne ale sexualității.