Elogiu pierderii de timp

Recenzii ale cititorilor

Cartea „In Praise of Wasting Time” de Alan Lightman discută despre importanța luării unor pauze de la viața noastră agitată, condusă de tehnologie, pentru a permite reflecția personală, creativitatea și o înțelegere mai profundă a propriei persoane. În timp ce mulți cititori au apreciat mesajele pline de speranță și gândire din carte, unii au criticat-o pentru că este repetitivă și nu oferă perspective noi.

⬤ Oferă o perspectivă plină de speranță și gândire asupra nevoii de reflecție personală și a lenevirii.
⬤ Stil de scriere perspicace și sincer, clar și ușor de abordat.
⬤ Validează importanța luării de pauze și a încetinirii într-o lume în ritm alert.
⬤ Încurajează creativitatea și gândirea divergentă.
⬤ Bine structurat și ușor de citit în una sau două ședințe.

⬤ Considerată repetitivă de unii cititori, cu idei similare prezentate pe tot parcursul cărții.
⬤ Lipsă de explorare aprofundată a subiectului, uneori văzută ca o simplă flecăreală.
⬤ Unele recenzii au considerat că cartea nu oferă nimic nou sau profund, deoarece temele sunt familiare pentru mulți.

(pe baza a 29 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

In Praise of Wasting Time

Conținutul cărții:

În această carte oportună și esențială, care oferă o perspectivă nouă asupra problemelor vieții moderne, profesorul Alan Lightman investighează creativitatea care se naște din faptul că ne lăsăm mințile să hoinărească liber, fără a încerca să realizăm ceva și fără a avea sarcini atribuite.

Cu toții suntem îngrijorați de pierderea timpului. Mai ales în Occident, am creat un stil de viață frenetic în care cele douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile sunt împărțite, disecate și reduse la unități de eficiență de zece minute. Ne luăm iPhone-urile și laptopurile cu noi în vacanță. Verificăm e-mailul la restaurant sau conturile noastre de brokeraj în timp ce ne plimbăm prin parc. Când se termină ziua de școală, copiii noștri sunt supraîncărcați cu "extra". Programele noastre universitare sunt atât de aglomerate, încât tinerii noștri nu au timp să reflecteze asupra materiei pe care ar trebui să o învețe. Cu toate acestea, în fața existenței noastre condiționate de timp, o mulțime de dovezi sugerează că există o mare valoare în "pierderea timpului", în a lăsa mintea să zacă în repaus pentru anumite perioade, în a lăsa minutele și chiar orele să treacă fără activități programate sau sarcini intenționate.

Gustav Mahler obișnuia să facă plimbări de trei sau patru ore după prânz, oprindu-se pentru a-și nota ideile în carnețel. Carl Jung gândea și scria cel mai creativ când își vizita casa de la țară. În autobiografia sa din 1949, Albert Einstein a descris modul în care gândirea sa presupunea să-și lase mintea să se plimbe printre multe posibilități și să facă conexiuni între concepte care anterior nu erau legate între ele. În "Elogiu pierderii de timp", profesorul Alan Lightman documentează graba și agitația lumii moderne, sugerează originile tehnologice și culturale ale vieții noastre conduse de timp și examinează numeroasele valori ale "pierderii de timp" - pentru refacerea minții, pentru gândirea creativă și pentru găsirea și solidificarea sinelui interior. Eliberați-vă de ideea că nu trebuie să pierdem nici măcar o secundă și descoperiți cum, uneori, cel mai bun lucru de făcut este să nu facem nimic.