Emo: Cum au definit fanii o subcultură

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză academică a subculturii emo, concentrându-se pe modul în care fanii au influențat evoluția și receptarea acesteia. Se discută despre formații esențiale precum My Chemical Romance, Fall Out Boy și Panic! At the Disco, explorând în același timp teme precum gatekeeping, masculinitatea și misoginismul. Deși prezintă cu succes o perspectivă academică asupra unui subiect aparent banal, unii cititori consideră că unele părți ale cărții sunt seci și lipsite de profunzime.

⬤ Analiză academică captivantă a subculturii emo
⬤ explorare riguroasă a impactului fanilor
⬤ acoperă teme relevante precum masculinitatea și misoginismul
⬤ plăcută pentru fanii formațiilor emo de la începutul până la mijlocul anilor 2000.

⬤ Poate fi uneori seacă, chiar și după standardele academice
⬤ lipsește explorarea aprofundată în unele secțiuni
⬤ conținut relativ scurt (aproximativ 150 de pagini înainte de referințe).

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Emo: How Fans Defined a Subculture

Conținutul cărții:

Pentru mulți, cuvântul „emo” evocă adolescenți angoasați, tunsori negre și blugi skinny. Un fenomen muzical popular la începutul anilor 2000, emo este prescurtarea de la „emotional hardcore” și se referă atât la un gen muzical, cât și la o scenă de tineret notabilă pentru stilul său androgin.

Judith May Fathallah depășește stereotipurile și stigmatizarea socială pentru a explora modul în care fandomul online a modelat definiția emo, cu implicații semnificative atât pentru construcțiile milenare de gen, cât și pentru studiile contemporane privind fanii. În primul rând, Fathallah prezintă dezbaterea cu privire la ce este emo, apoi îi îndrumă pe superfani și pe nou-veniți prin cultura din jurul principalelor formații ale genului, inclusiv Sfânta Treime emo: My Chemical Romance, Fall Out Boy și Panic At the Disco. În continuare, ea examinează principalul mod de participare al fanilor la subcultura emo - comunitățile online precum LiveJournal, Tumblr, MySpace și site-urile web ale formațiilor.

Aruncând o privire atentă asupra politicilor de gen care au dominat aceste spații, ea scoate la iveală o subcultură care se definește simultan prin sensibilitatea și rezistența sa față de formele tradiționale de masculinitate, dar care impune fără milă standarde homofobe și sexiste. Fathallah demonstrează rolul-cheie al fandomului în definirea emo ca concept și gen după 2001, cu o perspectivă profundă asupra implicațiilor sale pentru construcțiile de gen prin muzica populară.