Empatia: O istorie

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Susan Lanzoni „Empatia: O istorie” explorează evoluția multifațetată a conceptului de empatie, urmărindu-i originile din considerente estetice până la semnificația sa contemporană. Cartea face obiectul unei cercetări aprofundate și oferă o descriere cuprinzătoare a modului în care empatia a fost interpretată în diverse discipline și contexte istorice. Deși oferă perspective și povestiri valoroase, este în primul rând academică și s-ar putea să nu se potrivească gusturilor tuturor cititorilor.

⬤ Bine documentată și cuprinzătoare
⬤ narațiune captivantă împletită cu cercetarea academică
⬤ perspective inovatoare asupra evoluției empatiei
⬤ conectează diverse dimensiuni ale empatiei dincolo de simpla înțelegere emoțională
⬤ evidențiază contribuțiile unor cercetători adesea trecuți cu vederea, în special femei.

⬤ Scrisă într-un stil academic sec, care s-ar putea să nu fie pe placul tuturor cititorilor
⬤ lipsită de aplicații practice sau de sfaturi practice
⬤ poate fi densă și dificil de citit în anumite secțiuni
⬤ este mai potrivită pentru mediul academic decât pentru lectura ocazională.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Empathy: A History

Conținutul cărții:

O istorie surprinzătoare, cuprinzătoare și profund cercetată a empatiei - de la estetica germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea la neuronii oglindă

Empatia: O istorie spune povestea fascinantă și în mare parte necunoscută a primei apariții a cuvântului "empatie" în 1908 și urmărește schimbarea semnificațiilor sale de-a lungul secolului următor. În ciuda omniprezenței de astăzi a empatiei, puțini își dau seama că aceasta a început ca o traducere a Einf hlung sau "in-feeling" în estetica psihologică germană care descria modul în care spectatorii își proiectau propriile sentimente și mișcări în obiecte de artă și natură.

În mod remarcabil, această concepție timpurie a empatiei s-a transformat în opusul ei în deceniile care au urmat. Oamenii de știință din domeniul științelor sociale și psihologii clinicieni au reformulat empatia pentru a cere punerea deliberată deoparte a propriilor sentimente pentru a le înțelege mai bine pe cele ale altuia. Până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, empatia interpersonală a intrat în mainstream, apărând în rubricile de sfaturi, în emisiunile populare de radio și televiziune și, mai târziu, în forumurile publice privind drepturile civile. Chiar dacă neurocercetătorii continuă să cartografieze corelațiile cerebrale ale empatiei, numeroasele sale dimensiuni încă scapă unei descrieri științifice stricte.

Această carte minuțios documentată descoperă straturile istorice ale empatiei, oferind un portret bogat al tensiunii dintre puterea propriei imaginații și realitatea experiențelor altora.