Epoca crizei omului: Gândire și ficțiune în America, 1933-1973

Recenzii ale cititorilor

Cartea este recunoscută pentru stilul său de scriere dens, dar mulți recenzenți o consideră satisfăcătoare și stimulantă din punct de vedere intelectual. Deși prezintă idei și conexiuni complexe în istoria intelectuală americană, a stârnit reacții mixte în ceea ce privește claritatea și lizibilitatea sa.

Oferă conexiuni profunde și semnificative între diverse idei și figuri intelectuale, în special în istoria literară și intelectuală americană. Unii cititori găsesc conținutul fascinant și valoros în ciuda densității sale. Mai multe recenzii subliniază potențialul său pentru gândirea critică și reflecția filosofică.

Scrierea este descrisă ca fiind extrem de densă și uneori dificil de urmărit, ceea ce poate duce la frustrare pentru unii cititori. Câțiva recenzenți se declară dezamăgiți de lipsa unor concluzii clare și de tendința autorului de a prezenta numeroase lacune în argumentele sale, făcând dificilă înțelegerea ideilor principale.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Age of the Crisis of Man: Thought and Fiction in America, 1933-1973

Conținutul cărții:

O istorie intelectuală și literară convingătoare a Americii de la mijlocul secolului

Într-un episod cultural american de la mijlocul secolului trecut, uitat astăzi, intelectualii din toate școlile au împărtășit convingerea că natura umană era amenințată. Rezultatul imediat a fost o abundență de cărți dense și abstracte despre natura omului. Dar epoca de început a crizei omului, așa cum o numește Mark Greif, a fost mult mai mult decât o curiozitate istorică. În această ambițioasă istorie intelectuală și literară, Greif recuperează această linie de gândire pierdută pentru a arăta cum a influențat societatea, politica și cultura înainte, în timpul și mult timp după cel de-al Doilea Război Mondial.

În cursul anilor 1930 și 1940, temerile legate de barbarizarea umanității i-au impulsionat pe intelectualii new-yorkezi, pe protoconservatorii din Chicago, pe emigranții evrei europeni și pe boemii autohtoni să caute o re-iluminare, o nouă descriere filosofică a naturii umane și a istoriei. După război, acest efort s-a răspândit, ducând la o renaștere a drepturilor omului modern și la o nouă putere a artelor literare.

Previziunile criticilor cu privire la moartea romanului i-au provocat pe scriitori să investească întrebări lipsite de sânge despre natura umană cu carne și detalii. Hemingway, Faulkner și Richard Wright au scris romane cu defecte ale omului abstract. Succedându-le, Ralph Ellison, Saul Bellow, Flannery O'Connor și Thomas Pynchon au constituit o nouă gardă care a testat întrebările filosofice în raport cu realitățile sociale - rasă, credință religioasă și creșterea tehnologiei - care au menținut în viață diferența și diversitatea.

Până în anii 1960, ideea omului universal a cedat locul antiumanismului moral, pe măsură ce noile sensibilități și mișcări sociale au transformat ceea ce se întâmplase înainte. Reformularea de către Greif a unei dezbateri fundamentale ne conduce dincolo de vechile antagonisme către un nou viitor și oferă o preistorie a fracturilor din epoca noastră.