Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 32 voturi.
Titlul original:
The Age of Resilience: Reimagining Existence on a Rewilding Earth
Conținutul cărții:
O nouă interpretare radicală a istoriei civilizației și o viziune transformatoare asupra modului în care specia noastră va prospera pe un Pământ imprevizibil.
Virușii continuă să apară, clima se încălzește, iar Pământul redevine sălbatic. Familia noastră umană nu are o carte de joc pentru a face față haosului care se desfășoară în jurul nostru. Dacă există o schimbare de luat în considerare, susține renumitul teoretician economic și social Jeremy Rifkin, aceasta este că începem să ne dăm seama că rasa umană nu a dominat niciodată Pământul și că natura este mult mai formidabilă decât am crezut, în timp ce specia noastră pare mult mai mică și mai puțin semnificativă în imaginea de ansamblu a vieții pe Pământ, subminând viziunea noastră asupra lumii, pe care am păstrat-o mult timp. Epoca progresului, considerată odinioară sacrosanctă, este pe moarte, în timp ce o nouă poveste puternică, Epoca rezilienței, este în ascensiune.
În The Age of Resilience, Rifkin ne poartă într-o nouă călătorie, începând cu modul în care reconceptualizăm timpul și navigăm în spațiu. În timpul Epocii Progresului, eficiența a fost standardul de aur pentru organizarea timpului, blocând specia noastră în căutarea optimizării exproprierii, comercializării și consumului bogăției Pământului, la viteze din ce în ce mai mari și în intervale de timp din ce în ce mai mici, cu obiectivul de a crește opulența societății umane, dar în detrimentul epuizării naturii. Spațiul, observă Rifkin, a devenit sinonim cu resursele naturale pasive, în timp ce un rol principal al guvernului și al economiei a fost acela de a gestiona natura ca proprietate. Această orientare spațio-temporală la care s-a aderat mult timp, scrie Rifkin, a dus omenirea pe culmile puterii ca specie dominantă pe Pământ și la ruinarea lumii naturale.
În era emergentă, spune Rifkin, eficiența cedează locul adaptabilității ca valoare temporală atotcuprinzătoare, în timp ce spațiul este perceput ca fiind animat, auto-organizat și fluid. O generație mai tânără, la rândul său, trece de la creștere la înflorire, de la capitalul financiar la capitalul ecologic, de la productivitate la regenerativitate, de la produsul intern brut la indicatorii de calitate a vieții, de la hiperconsum la eco-stewardship, de la globalizare la glocalizare, de la geopolitică la politica biosferei, de la suveranitatea statului-națiune la guvernanța bioregională și de la democrația reprezentativă la adunările cetățenilor și la peerocrația distribuită.
Generațiile viitoare, sugerează Rifkin, vor experimenta probabil existența mai puțin ca obiecte și structuri și mai mult ca modele și procese și vor ajunge să înțeleagă că fiecare dintre noi este literalmente un ecosistem format din microorganisme și elemente care alcătuiesc hidrosfera, litosfera, atmosfera și biosfera. Eul autonom al epocii progresului face loc eului ecologic al epocii rezilienței. Metoda științifică uzată care a stat la baza Epocii Progresului este, de asemenea, pe cale de dispariție, făcând loc unei noi abordări a științei, numită modelarea sistemelor adaptative complexe. De asemenea, rațiunea detașată își pierde strălucirea, în timp ce empatia și biofilia devin norma.
Într-un moment în care familia umană este profund deznădăjduită de viitor, Rifkin ne oferă o fereastră către o lume nouă promițătoare și un viitor radical diferit, care ne poate readuce în sânul naturii, oferind vieții o a doua șansă de a se dezvolta pe Pământ.
