Esența haosului (The Essence of Chaos)

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Essence of Chaos” (Esența haosului) de Edward Lorenz este considerată o explorare aprofundată a teoriei haosului, apreciată pentru contextul său istoric și perspectivele sale tehnice, deși primește răspunsuri mixte în ceea ce privește accesibilitatea și stilul de scriere. În timp ce mulți cititori o consideră o lectură convingătoare și informativă, în special pentru cei interesați de explicațiile matematice, unii o critică ca fiind densă și dificilă pentru profani.

⬤ Fascinantă relatare de primă mână a teoriei haosului de la un părinte fondator.
⬤ Context istoric bun și explicații ale proceselor haosului.
⬤ Include discuții matematice, ceea ce o face pătrunzătoare pentru cei cu pregătire tehnică.
⬤ Analogii și exemple captivante pentru clarificarea conceptelor complexe.
⬤ Recomandată ca o introducere solidă pentru cei interesați de teoria haosului.

⬤ Nu este ușor pentru profani; necesită o anumită pregătire tehnică în matematică.
⬤ Unii cititori o consideră densă, lungă și prost scrisă.
⬤ Dificultăți ocazionale în înțelegerea anumitor secțiuni.
⬤ Unii au considerat că ar putea fi mai concisă, unele secțiuni fiind inutil de lungi.

(pe baza a 27 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Essence of Chaos

Conținutul cărții:

Haosul ne înconjoară. Evenimentele aparent aleatorii - fluturarea unui steag, un val provocat de furtună care lovește țărmul, traiectoria unei mingi de pinball - par adesea să nu aibă nicio ordine, niciun model rațional. Explicarea teoriei haosului și a consecințelor principalelor sale constatări - conform cărora reguli reale și precise pot guverna un astfel de comportament aparent aleatoriu - a reprezentat o parte importantă a activității lui Edward N. Lorenz. În The Essence of Chaos, Lorenz prezintă cititorului larg caracteristicile acestei „noi științe”, cu implicațiile sale profunde asupra multor aspecte ale vieții moderne, de la previziunile meteorologice la filosofie, și descrie impactul considerabil al acesteia asupra domeniilor științifice emergente.

Spre deosebire de fenomenele tratate în teoria relativității și în mecanica cuantică, sistemele care sunt descrise în prezent ca fiind „haotice” pot fi observate fără telescoape sau microscoape. Acestea variază de la cele mai simple întâmplări, cum ar fi căderea unei frunze, până la cele mai complexe procese, cum ar fi fluctuațiile climatice. Cu toate acestea, fiecare proces care se califică are anumite caracteristici cuantificabile: modul în care se desfășoară depinde foarte sensibil de starea sa actuală, astfel încât, chiar dacă nu este aleatoriu, pare a fi. Lorenz folosește exemple din viața de zi cu zi și calcule simple pentru a arăta cum poate fi înțeleasă natura esențială a sistemelor haotice. Pentru a accelera această sarcină, el a construit un model matematic al unei plăci care alunecă pe o pârtie de schi ca principal exemplu ilustrativ. Pornind de la acest model, el explică diverse fenomene haotice, inclusiv unele concepte asociate, cum ar fi atractorii ciudați și bifurcațiile.

În calitate de meteorolog, Lorenz a devenit inițial interesat de domeniul haosului datorită implicațiilor sale pentru previziunile meteorologice. Într-un capitol care trece prin istoria predicției vremii și a meteorologiei până la o scurtă imagine a înțelegerii noastre actuale a climei, el prezintă mulți dintre cercetătorii care au conceput experimentele și teoriile și descrie propria sa întâlnire inițială cu haosul.

O discuție ulterioară invită cititorii să creeze propriul lor haos. Altele dezbat natura hazardului și relația sa cu sistemele haotice și descriu trei domenii conexe ale gândirii științifice: neliniaritatea, complexitatea și fractalitatea. Anexele prezintă prima publicare a lucrării de referință a lui Lorenz „Fluturele aripii unui fluture din Brazilia declanșează o tornadă în Texas? ”; ecuațiile matematice din care au fost derivate ilustrațiile abundente; și un glosar.