Eseuri despre Elegia Properțiană și Ovidiană

Titlul original:

Essays on Propertian and Ovidian Elegy

Conținutul cărții:

Acest volum reunește unsprezece capitole despre genul elegiei latine, scrise de cercetători de marcă în domeniu.

În general, se consideră că elegia latină a înflorit pentru o scurtă perioadă la Roma, între circa 40 î.Hr. și primele decenii ale secolului I d.Hr.; a fost vehiculul preeminent pentru a scrie despre chestiuni amoroase în această perioadă și printre principalii săi exponenți s-au numărat Propertius și Ovidiu, ale căror lucrări constituie punctul central al acestui volum. Cu toate acestea, poemele și colecțiile lor poetice nu se limitau nicidecum la temele iubirii, chiar dacă preocupările amoroase apar adesea în momente neașteptate în texte care nu se referă în mod aparent la dragoste. Ambii poeți erau conștienți de scrierile elegiace ale precursorilor lor și, prin urmare, temele etiologice și reflecția asupra circumstanțelor politice contemporane fac parte integrantă din poezia lor. Astfel de preocupări sunt explorate în unele dintre capitolele despre Propertius, despre poezia lui Ovidiu Fasti și despre exil, precum și într-o elegie renascentistă care privește îndeaproape la moștenirea sa literară, comentând preocupările vremii sale.

Unele contribuții la acest volum aruncă, de asemenea, o lumină nouă asupra concepției tipic elegiace a separării, în special în textele amatorii și exilice, în timp ce altele analizează concepțiile despre identitatea romană și relația dintre lumea naturală și sferele culturale, politice și literare. Toate capitolele împărtășesc un interes comun pentru lectura atentă a textelor, ca bază pentru a trage concluzii mai largi despre acești autori fascinanți, poezia lor și lumea lor.