Estetica fricii în romantismul german, 77

Titlul original:

The Aesthetics of Fear in German Romanticism, 77

Conținutul cărții:

Iluminismul - atât fenomenul specific secolului al XVIII-lea, cât și tendința continuă în gândirea occidentală - este o încercare de a risipi ignoranța, de a stăpâni un mediu potențial ostil și de a stăpâni frica de necunoscut prin promovarea științei și a raționalității. Iluminismul este adesea însoțit și contestat de contra-culturi precum romantismul german, care a explorat natura fricii și a folosit-o ca un corectiv la excesele raționalismului.

Estetica fricii în romantismul german descoperă rolul formativ jucat de această mișcare în dezvoltarea esteticii întunecate sau negative. Recuperând un capitol lipsă din istoria esteticii fricii, Paola Mayer ilustrează faptul că romantismul a fost o fază crucială de tranziție între sublimul secolului al XVIII-lea și straniul de la începutul secolului al XX-lea. Mayer pune literatura și filosofia în dialog, examinând modul în care literatura romantică germană a folosit narațiuni ale fricii pentru a radicaliza și apoi submina status quo-ul în societate, cultură și știință.

Ea urmărește dezvoltarea acestei estetici de la începuturile sale cu preromantici precum Jean Paul Richter până la sfârșitul său în retrospectiva critică a lui Joseph von Eichendorff și juxtapune autori canonici precum E. T.

A. Hoffmann - părintele fantasticului modern - cu scriitori care au fost ignorați anterior.

Astăzi, când partea întunecată a științei se află în prim-plan, Estetica fricii în romantismul german evidențiază puterea unei mișcări literare de a construi curente de gândire concurente.