Estul sălbatic: O biografie a Great Smoky Mountains

Recenzii ale cititorilor

Comentariile despre „The Wild East” evidențiază explorarea amănunțită a Parcului Național Great Smoky Mountains, subliniind împletirea istoriei ecologice și politice, în timp ce se adâncește în poveștile personale ale locuitorilor regiunii. Cititorii apreciază narațiunea bine documentată a autorului și stilul de scriere captivant, deși unii critică utilizarea excesivă a citatelor și anumite poziții ideologice.

Cercetare aprofundată și prezentare cuprinzătoare a istoriei ecologice și politice a parcului. Narațiune captivantă care respectă timpul alocat cititorului. Evidențiază poveștile personale ale persoanelor-cheie asociate cu parcul. Analizează interacțiunile complexe dintre ecologie, relațiile umane și luptele politice. Stârnește interesul pentru conservarea parcurilor naționale.

Exces de citate, în special de la personalul serviciului parcului. Tendința de a critica dur personalitățile istorice pentru deciziile lor. Unii cititori au considerat că perspectivele ideologice, cum ar fi critica capitalismului nereglementat, sunt controversate. Accentul limitat pus pe anumite figuri istorice, cum ar fi Kephart, pe care unii l-au găsit derutant.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Wild East: A Biography of the Great Smoky Mountains

Conținutul cărții:

" Estul sălbatic este o relatare grațioasă, precisă și, în felul său discret, pasională. Autorul o numește o "biografie" a marilor Smokies și atinge o notă mai intimă decât o fac de obicei istoriile similare. Mi se pare nu numai un document valoros, ci și o carte prietenoasă și interesantă. Margaret Lynn Brown are o atingere abilă." - Fred Chappell, autorul cărții Look Back All the Green Valley.

The Wild East explorează schimbările sociale, politice și de mediu din Great Smoky Mountains în cursul secolelor XIX și XX. Deși acest parc național este cel mai adesea portretizat ca un triumf al conservării sălbăticiei, Margaret Lynn Brown ajunge la concluzia că cea mai mare regiune împădurită din estul Statelor Unite este de fapt o sălbăticie recreată - un produs al restaurării și chiar al manipulării terenului.

Cu câteva sute de ani înainte de așezarea albilor, Cherokees cultivau și vânau acest pământ. Între 1910 și 1920, exploatanții forestieri au construit căi ferate în cele mai îndepărtate bazine hidrografice și au îndepărtat mai mult de 60 % din pădurile vechi. În ciuda acestui nivel al impactului uman, primii promotori ai unui parc național au prezentat terenul ca fiind o sălbăticie neatinsă și i-au descris pe oamenii care locuiau acolo drept pionieri.

În timpul anilor 1930, arhitecții peisagiști și lucrătorii Civilian Conservation Corps au transformat Smokies, construind trasee, locuri de campare și facilități care memorializau idealurile rustice ale conservării în stil Roosevelt. Odată cu apariția anilor 1950, entuziasmul pentru sistemul de parcuri naționale a crescut din nou.

Interpreții culturali s-au apucat de treabă pentru a crea o scenă asemănătoare Ponderosa în Cades Cove, în timp ce dezvoltatorii din Gatlinburg au imitat designul stațiunilor de schi occidentale. Cu toate acestea, în anii 1960, apărătorii naturii sălbatice au început să facă lobby pentru un peisaj mai puțin îngrijit și cu un aspect mai natural.

În anii 1970, scrie Brown, Smokies s-a confruntat cu multe dintre consecințele acestor decizii de gestionare. Crizele majore cu păstrăvul de pârâu, urșii negri și speciile exotice au împins oficialii parcului spre o mai mare atenție acordată ecologiei. În același timp, oamenii de știință formați în timpul mișcării ecologiste au cercetat istoria ținutului și au încercat să recreeze aspectul peisajului înainte de așezarea omului. Administrația parcului continuă să oscileze între aceste viziuni schimbătoare asupra naturii sălbatice, negociind misiunea adesea contradictorie de a promova turismul și de a asigura conservarea.