Etica

Recenzii ale cititorilor

Cititorii „Eticii” lui Spinoza oferă răspunsuri variate, subliniind profunzimea și complexitatea acesteia. Mulți apreciază profundele sale idei filosofice și aplicațiile practice, în timp ce alții consideră că limbajul și structura sa reprezintă o provocare. Unii recenzenți remarcă relevanța cărții pentru etica modernă, dar avertizează că aceasta poate fi descurajantă pentru cei care nu cunosc filosofia.

⬤ Oferă perspective filosofice profunde și aplicații practice pentru viața de zi cu zi.
⬤ Angajantă și provocatoare, potrivită pentru cititorii interesați de tranziția de la filosofia medievală la cea modernă.
⬤ Foarte recomandat pentru cercetătorii serioși ai filosofiei și pentru cei care caută să înțeleagă existența.
⬤ Conține înțelepciune care este considerată a fi înaintea timpului său.
⬤ Excelentă bază pentru filosofia etică modernă.

⬤ Limbajul provocator și structura densă o pot face dificilă pentru începători.
⬤ Unii o consideră repetitivă și lipsită de conținut nou, concentrându-se prea mult pe un număr limitat de puncte.
⬤ Diferitele ediții și traduceri pot crea confuzie în rândul cititorilor.
⬤ Nivelul ridicat de abstractizare poate fi dificil de înțeles pe deplin, chiar și după mai multe lecturi.

(pe baza a 104 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Ethics

Conținutul cărții:

Baruch Spinoza (născut Benedito de Espinosa, ulterior Benedict de Spinoza; 24 noiembrie 1632 - 21 februarie 1677) a fost un filosof olandez de origine portugheză sefardă. Unul dintre primii gânditori ai Iluminismului și ai criticii biblice moderne, inclusiv concepțiile moderne despre sine și univers, a ajuns să fie considerat unul dintre marii raționaliști ai filosofiei secolului al XVII-lea. Inspirat de ideile revoluționare ale lui Ren Descartes, Spinoza a devenit o figură filosofică de vârf a Epocii de Aur olandeze.

Spinoza a fost crescut în cadrul comunității evreiești portugheze din Amsterdam. El a dezvoltat idei extrem de controversate cu privire la autenticitatea Bibliei ebraice și la natura divinității. Autoritățile religioase evreiești au emis un herem împotriva sa, determinându-l să fie efectiv expulzat și evitat de societatea evreiască la vârsta de 23 de ani, inclusiv de propria sa familie. Cărțile sale au fost adăugate ulterior la Indexul cărților interzise al Bisericii Catolice. Contemporanii l-au numit în mod frecvent "ateu", deși Spinoza nu respinge nicăieri în opera sa existența lui Dumnezeu.

Spinoza a trăit o viață aparent simplă ca șlefuitor de lentile optice, colaborând la proiectarea lentilelor de microscop și telescop cu Constantijn și Christiaan Huygens. El a refuzat recompense și onoruri de-a lungul vieții sale, inclusiv posturi prestigioase de profesor. A murit la vârsta de 44 de ani, în 1677, din cauza unei boli pulmonare, probabil tuberculoză sau silicoză exacerbată de inhalarea prafului fin de sticlă în timp ce șlefuia lentile. Este înmormântat în curtea bisericii creștine Nieuwe Kerk din Haga.

Magnum opus-ul lui Spinoza, Etica, a fost publicat postum în anul morții sale. Lucrarea s-a opus filosofiei lui Descartes a dualismului minte-corp și i-a adus lui Spinoza recunoașterea ca unul dintre cei mai importanți gânditori ai filosofiei occidentale. În ea, "Spinoza a scris ultima capodoperă latină incontestabilă și una în care concepțiile rafinate ale filosofiei medievale sunt în cele din urmă întoarse împotriva lor însele și distruse în întregime". Georg Wilhelm Friedrich Hegel a spus: "Faptul este că Spinoza este transformat într-un punct de încercare în filosofia modernă, astfel încât se poate spune cu adevărat: Ori ești spinozist, ori nu ești deloc filosof". Realizările sale filosofice și caracterul său moral l-au determinat pe Gilles Deleuze să îl numească ""prințul" filosofilor". (wikipedia.org)