Etica postumană: Încarnare și teorie culturală

Titlul original:

Posthuman Ethics: Embodiment and Cultural Theory

Conținutul cărții:

Teoria postumană se întreabă în diferite moduri ce înseamnă să fii uman într-o perioadă în care filosofia a devenit suspicioasă față de afirmațiile privind subiectivitatea umană. Acei subiecți care au fost considerați aberanți din punct de vedere istoric, precum și viețile noastre viitoare care devin din ce în ce mai hibride arată că am fost întotdeauna și ne transformăm continuu în postumani.

Care sunt considerentele etice ale gândirii postumane? Etica postumană nu se întreabă ce este postumanul, ci modul în care teoria postumană creează modalități noi și imaginative de înțelegere a relațiilor dintre vieți. Etica este o practică a interacțiunii activiste, adaptative și creative care evită pretențiile unor structuri morale globale. În gândirea eticii postumane este inerent statutul corpurilor ca loc al vieților inextricabile din filozofie, gândire, experimente în a fi și fantezii ale viitorului.

Etica postumană explorează anumite tipuri de corpuri pentru a gândi noi relații care oferă libertate și o contemplare a practicilor de putere care au fost exercitate asupra corpurilor. Corpul tatuat și modificat, corpul devenit extatic prin artă, corpul animalului ca strategie pentru drepturile aboliționiste ale animalelor, corpul monstruos de la teratologie la fabulații, corpurile queer care devin angelice, corpurile națiunii celor morți și modurile radicale în care am putea contempla extincția umană sunt corpurile care populează această carte creând tactici politice vesele către etica postumană.