Eu care nu am cunoscut niciodată bărbați

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un roman distopic provocator care explorează teme legate de condiția umană și supraviețuire prin ochii unor femei încarcerate într-un buncăr subteran. Prezintă un concept original cu profunzime emoțională, dar lasă multe întrebări fără răspuns și are o concluzie deschisă.

⬤ Scriere convingătoare care menține cititorii implicați
⬤ concept original și unic
⬤ explorare provocatoare a temelor existențiale
⬤ profunzime emoțională care duce la legături puternice cu personajele
⬤ potențial pentru discuții bogate în grupurile de lectură.

⬤ Multe întrebări fără răspuns care pot frustra cititorii
⬤ concluzie deschisă și nedefinită
⬤ considerată foarte deprimantă de unii
⬤ poate să nu placă cititorilor tradiționali de SF
⬤ uneori repetitivă.

(pe baza a 185 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

I Who Have Never Known Men

Conținutul cărții:

Sub pământ, 39 de femei trăiesc întemnițate într-o cușcă. Supravegheate de gardieni, femeile nu-și amintesc cum au ajuns acolo, nu au noțiunea timpului și au doar o vagă amintire a vieții lor anterioare.

În timp ce lumina electrică transformă ziua în noapte și anii trec fără număr, o tânără - a patruzecea prizonieră - stă singură și proscrisă într-un colț. În curând, ea se va dovedi a fi cheia evadării și supraviețuirii celorlalți în lumea ciudată care îi așteaptă la suprafață.

Jacqueline Harpman s-a născut în Etterbeek, Belgia, în 1929, și a fugit în Casablanca cu familia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Având la bază experiența sa de psihanalist și tinerețea petrecută în exil, romanul „Eu care nu am cunoscut niciodată bărbați” este un roman post-apocaliptic obsedant și sfâșietor despre prietenia și intimitatea feminină și despre măsura în care oamenii sunt dispuși să își păstreze umanitatea în fața devastării. Revenit la tipar pentru prima dată din 1997, clasicul modern al lui Harpman este o contribuție importantă la canonul în creștere al literaturii speculative feministe.