Eu, martor

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă în detaliu călătoria personală profundă a lui Joe McGee către credință în mijlocul luptelor, inclusiv a cancerului. Este bine scrisă și relatabilă, bazându-se pe referințe biblice pentru a transmite un mesaj puternic despre mila și harul lui Dumnezeu. Cititorii îi apreciază autenticitatea și povestirea captivantă a autorului.

Cartea este descrisă ca fiind profundă, bine scrisă și captivantă. Oferă o relatare sinceră și autentică a călătoriei autorului către credință. Mesajul este puternic și accesibil atât credincioșilor, cât și necredincioșilor. Cititorii consideră că referințele biblice au impact și apreciază umilința de care dă dovadă autorul.

Unii cititori pot considera că temele se concentrează prea mult pe creștinism, ceea ce poate să nu placă tuturor. Concizia cărții i-ar putea lăsa pe unii să dorească o explorare mai detaliată a anumitor subiecte.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

I, Witness

Conținutul cărții:

Eram un păcătos singuratic, pe moarte de cancer și purtând povara vinovăției când Hristos a venit la mine. Prin harul Său, și numai prin harul Său, mi-a arătat milă și, pentru că am crezut, m-a salvat.

Într-adevăr, sunt o persoană foarte obișnuită, dar Dumnezeu a făcut un lucru extraordinar pentru mântuirea mea. Aceasta a fost problema mea: am vrut să fiu un "creștin mai bun". Am vrut o credință de nezdruncinat, ca Daniel în groapa cu lei. Cu toate acestea, nu am fost cu adevărat capabil să o fac. Am încercat să o fac cu mintea mea. Am încercat să o fac prin "fapte". Am încercat să o fac cu voința mea.

Am fost împiedicat de propriile mele eforturi. Am stat în aceeași bancă a bisericii timp de aproape douăzeci de ani, am spus aceleași cuvinte în fiecare duminică și am încercat cât de mult am putut să le cred pe toate. Am donat pentru ofrande, pentru organizații caritabile, pentru campanii de capital, am mers la "sâmbetele de lucru", am participat la întâlnirile comitetului financiar, am ajutat după slujbele bisericii la numărarea colectelor.

Apoi, am fost diagnosticată cu cancer, în stadiul patru. Ca să fiu complet sinceră, am fost speriată pe dinăuntru. "Nu, nu acum, nu sunt pregătită" Dar eram pregătită pentru testare. Dumnezeu nu așteaptă până când ne simțim pregătiți. El vede totul, noi nu. Dumnezeu folosește toate lucrurile, chiar și calamitățile, inundațiile și războaiele pentru binele suprem. Totul în viața mea, copilăria mea, păcatele mele, pașii greșiți, chiar și cancerul, m-a condus să fiu exact persoana care sunt acum: un martor al lui Hristos cel Înviat.