Eu și regina dovleacului

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Me and the Pumpkin Queen” (Eu și regina dovleacului) de Marlane Kennedy este o poveste fermecătoare despre maturizare, cu Mildred, o tânără hotărâtă să crească cel mai mare dovleac în memoria mamei sale decedate. Narațiunea împletește teme precum durerea, identitatea de sine și importanța perseverenței, atrăgându-i în același timp pe cititori prin umor și dinamică familială relatabilă. Cartea a fost bine primită atât de copii, cât și de adulți, subliniindu-se elementele sale educative, în special despre grădinărit și cultivarea dovlecilor.

⬤ Poveste captivantă și relatabilă pentru copii, în special pentru cei din clasele a IV-a și a V-a.
⬤ Temele privind determinarea, identitatea de sine și relațiile de familie rezonează bine cu cititorii.
⬤ Conține conținut educațional despre grădinărit și creșterea dovlecilor.
⬤ Abordează cu umor probleme legate de maturizare, făcând-o plăcută atât pentru băieți, cât și pentru fete.
⬤ Personaj principal puternic, simpatic, pe care cititorii îl pot susține.
⬤ Potrivit pentru sesiunile de lectură cu voce tare, sporind legătura familială prin literatură.

⬤ Unele elemente pot fi percepute ca fiind prea feminine, putând să-i îndepărteze pe băieți din cauza referințelor despre maturizare și primele experiențe, cum ar fi cumpărarea unui sutien.
⬤ Câteva recenzii au remarcat tema familiară a confruntării cu pierderea părinților, care poate părea un clișeu pentru unii.
⬤ Anumite conținuturi ar putea fi avansate pentru cititorii mai tineri, necesitând îndrumarea sau sprijinul părinților.

(pe baza a 20 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Me and the Pumpkin Queen

Conținutul cărții:

Este doar ceva ce trebuie să facă.

Mildred a visat întotdeauna să crească un dovleac de o mie de kilograme pentru a participa la expoziția de dovleci din orașul ei. Mătușa ei Arlene crede că este obsedată, dar Mildred preferă să se considere concentrată.

Iar cultivarea dovlecilor gigantici este mult mai interesantă decât băieții, hainele sau alte lucruri feminine pe care mătușa Arlene vrea să i le placă. Încearcă de patru sezoane lungi - de când a murit mama ei - și fiecare s-a terminat cu un dezastru. Nu este ușor, mai ales cu câinii care nu își dau seama cât de delicate sunt răsadurile, cu tornadele care pot distruge luni de muncă și cu majoritatea oamenilor care cred că o fetiță de unsprezece ani nu are nicio șansă.

Dar tati crede în Mildred, la fel și cel mai bun prieten al ei, Jacob. Poate că acesta va fi în sfârșit anul ei.