Euripides: Hecuba
Hecuba, aflată în sclavie după căderea Troiei, nu reușește să-l convingă pe Odysseus, căruia i-a salvat viața cândva, să-și sacrifice fiica pentru a-l onora pe prietenul său mort, Ahile; dar fata moare mândră, fidelă sângelui său regal, învingând degradarea.
Apoi Hecuba află de uciderea trădătoare a fiilor săi de către un fost aliat; din pierderea ei teribilă iese hotărârea de a se răzbuna, pe care o revendică ca pe un drept, dar cât de dreaptă este cruzimea ei îngrozitoare? Cât de credibilă este față de caracterizarea sa anterioară? Piesa are efecte izbitoare: fantoma fiului ucis și a ucigașului său orbit ulterior; lirism emoționant; narațiuni vii; mai presus de toate, un model atent al scenelor care demonstrează puterea echivocă a „Persuasiunii, singurul suveran al omului” (v. 816).
Hecuba este atât un studiu al rezistenței și al slăbiciunii, cât și un comentariu tipic euripidian asupra valorilor incerte, chiar prăbușite, ale epocii sale. Text cu traducere, comentariu și note.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)