Evenimentul ritmic: Artă, media și sunetul

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Eleni Ikoniadou „The Rhythmic Event” explorează modul în care arta digitală sonoră ne conectează la experiențe senzoriale imperceptibile, folosind cadrele teoriei afectului și ale filosofiei neodeleuziene. Deși cartea își ilustrează eficient conceptele printr-o serie de lucrări de artă, în cele din urmă îi lipsește ambiția și devine mai mult un catalog decât o lucrare teoretică profund captivantă.

Cartea oferă o examinare răcoritoare și clară a artei digitale sonice, angajându-se în teoria afectului și oferind o perspectivă unică asupra sunetului și percepției. Cartea include analize pătrunzătoare ale diferitelor opere de artă, ajutând la ilustrarea eficientă a principiilor teoretice.

Cartea suferă de o lipsă de ambiție, deoarece își pierde impulsul teoretic după un început puternic și se transformă într-un catalog de opere de artă, în loc să aprofundeze discuția. Unii cititori o pot găsi dezamăgitoare în ceea ce privește profunzimea și explorarea.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Rhythmic Event: Art, Media, and the Sonic

Conținutul cărții:

O investigație a modurilor afective de percepție, temporalitate și experiență permise de arta sonică experimentală new media.

Sunetul a ajuns să ocupe locul central în arte și științe umaniste. În era mediilor computaționale, sunetul și subculturile sale pot oferi modalități mai dinamice de a lua în considerare corpurile, mișcările și evenimentele. În The Rhythmic Event, Eleni Ikoniadou explorează urmele și potențialitățile provocate de sonic, dar care conduc la forțe contingente și necunoscute în afara periferiei sunetului. Ea investighează modul în care experimentele recente de artă digitală, care se implică mai ales în dimensiunile virtuale ale sunetului, sugerează moduri alternative de percepție, temporalitate și experiență. Ikoniadou se bazează pe teoria media, arta digitală și idei filosofice și tehnico-științifice pentru a lucra la articularea unei filosofii media care regândește evenimentul media ca fiind abstract și afectiv.

Evenimentul ritmic încearcă să definească opera de artă media digitală ca un ansamblu de senzații care supraviețuiesc spațiului, timpului și corpurilor care o constituie și o experimentează. Ikoniadou propune ca noțiunea de ritm - desprinsă, totuși, de ideea de numărare și regularitate - să poată debloca imperceptibilul potențial estetic care învăluie opera de artă. Ea speculează că abordarea evenimentului la nivel de ritm ne permite să aruncăm o privire asupra modalităților de gândire non-umane proprii digitalului și ascunse în golurile dintre definițiile stricte (de exemplu, uman/sonic/digital) și dihotomiile false (de exemplu, virtual/real). Operând la marginile percepției, opera de artă ritmică convoacă o zonă obscură de gândire sonoră, care consideră evenimentul în funcție de puterea sa de a deveni.