Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Ben Ratliff explorează modul de a aprecia și naviga în peisajul divers al muzicii în era digitală. Ea combină perspectivele personale cu reflecțiile teoretice, cu scopul de a îmbunătăți experiența de ascultare a cititorului. În timp ce mulți îi laudă proza și conținutul provocator, unii o găsesc dispersată și confuză.
Avantaje:⬤ Proză frumoasă și stil de scriere captivant.
⬤ Încurajează aprecierea și înțelegerea mai profundă a diverselor genuri muzicale.
⬤ Oferă informații practice pentru navigarea în peisajul copleșitor al muzicii digitale.
⬤ Oferă juxtapuneri interesante de genuri muzicale care pun la îndoială noțiunile preconcepute.
⬤ Recomandată ca o lectură utilă pentru iubitorii de muzică și pentru cei care doresc să își extindă orizonturile muzicale.
Dezavantaje:⬤ Unii consideră că scrierea este dispersată și lipsită de coerență.
⬤ Câțiva recenzenți se așteptau la mai multe îndrumări practice pentru navigarea muzicală, dar au găsit în schimb conținut teoretic.
⬤ Anumiți cititori o descriu ca fiind pretențioasă sau plină de puf.
⬤ Opinii mixte cu privire la relevanța și claritatea ideilor autorului.
⬤ Unii au considerat că a fost o risipă de bani din cauza așteptărilor neîmplinite.
(pe baza a 59 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Every Song Ever: Twenty Ways to Listen in an Age of Musical Plenty
Conținutul cărții:
Ce înseamnă să asculți în era digitală? Astăzi, noile tehnologii fac posibilă deplasarea instantanee și experimentală prin limbaje muzicale și generații, de la Detroit techno la jam bands și operă barocă - sau aprofundarea setului de gusturi pe care le avem deja. Oricum ar fi, putem asculta aproape orice, în orice moment. Posibilitățile acestei noi ere a ascultării răstoarnă vechile ipoteze cu privire la ceea ce înseamnă să apreciezi corect muzica - să fii un ascultător "educat".
În Every Song Ever, Ben Ratliff, veteranul critic muzical al New York Times, reimaginează ideea de apreciere a muzicii pentru vremurile noastre. Pe măsură ce subdiviziunile familiare precum "rock" și "jazz" contează din ce în ce mai puțin, iar trecutul accesibil al muzicii devine din ce în ce mai lung și mai larg, ascultătorii pot lăsa deoparte intențiile compozitorilor și muzicienilor și se pot implica din nou în muzică, în termenii lor proprii. Ratliff izolează trăsături muzicale semnal - cum ar fi repetiția, viteza și virtuozitatea - și le urmărește în înregistrări extrem de diverse pentru a descoperi conexiuni neașteptate. Când ascultăm încetineala, de exemplu, putem detecta afinități surprinzătoare între dronele metalice ale Sunn O))), manipulările mixtape ale DJ Screw, Sarah Vaughan cântând "Lover Man" și lucrările finale ale lui Șostakovici. Și dacă ascultăm pentru apropiere, am putea observa cum armoniile strânse ale vocilor bluegrass luminează sincronia virtuozică a cvartetului lui John Coltrane. Ratliff pornește, de asemenea, în căutarea "momentului perfect"; analizează ce înseamnă să auzi emoția prin eșantionarea tristeții complexe care alimentează muzica lui Nick Drake și Slayer; și examinează semnificația anumitor comportamente comune, cum ar fi impulsul de a documenta și de a poseda întreaga istorie a performanțelor trupei Grateful Dead.
Cuprinzând sunetele de pe cinci continente și din mai multe secole, cartea lui Ratliff este o operă artistică de critică și o lecție de deschidere a minții. Este un ghid de teren definitiv al habitatului nostru muzical radical alterat.
