Everybody's Vaguely Familiar

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Everybody's Vaguely Familiar” de Jack Powers este lăudată pentru portretizarea intimă și relativă a experiențelor de viață prin poezie, provocând reacții emoționale puternice din partea cititorilor. Mulți subliniază umorul, pregnanța și înțelegerea unor teme precum îmbătrânirea, dragostea și pierderea.

Proză captivantă și relatabilă, evocă emoții profunde, umor împletit cu momente emoționante, oferă o privire nostalgică asupra copilăriei, potrivită pentru nou-veniții în poezie, imagini vii și povestire atentă.

Unii cititori ar putea găsi anumite teme prea reflexive sau sumbre, iar cartea ar putea să nu rezoneze cu cei care nu sunt pasionați de poezie.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Jack Powers este atent la întorsăturile vieții și ale limbajului - insulte transformate în cuvinte de dragoste, familii definite prin necazurile lor, o mare atenție acordată modurilor de imprudență.... Aproape de începutul colecției sale de debut, el laudă infarctul masiv, favorizându-l față de boala și demența care i-au răpus pe bătrânii săi. Dar pe măsură ce mortalitatea planează, el tachinează, testând inteligența și scoțând la iveală poveștile bune ale întâmplărilor fericite, ale bunicilor jucăușe, ale copiilor înjurători și ale unei mame ironice.... Destul de curând, el este împotriva decesului rapid - "și cerul părea plin/ de răspunsuri, unele aruncându-se/ ca niște săgeți în viitor." --Amy Holman.

În cuvintele lui Amy Holman găsim esența cărții lui Jack Powers Everybody's Vaguely Familiar. "Întorsăturile vieții și ale limbajului" sale sunt precum întorsăturile de cod dintr-un lanț de ADN. Ele reproduc, atât cât este posibil, atât ceea ce avem în comun, cât și ceea ce ne diferențiază. De ce, se întreabă această colecție, de ce toată lumea pare vag familiară? Cum ne raportăm unii la alții ca copii, ca adulți, ca bătrâni? Ale cui perspective sunt cele mai convingătoare - și de ce? Cât de replicabile/refiabile sunt simbolurile pe care le folosim pentru a codifica "Sunt cel mai tare" sau "Nici viața, nici moartea nu mă pot speria"?

Poemele lui Powers, luate împreună, descriu un arc complet al vieții. În "Carry/Miscarry" plângem pierderea "unei ființe care nu este încă, cu brațe, picioare și cap cu vene subțiri", iar în "Do Not Resuscitate" ni se reamintește că, deși "vârstnicii au cel mai mare scor în sondajele privind fericirea", s-ar putea să fie "doar cei care pot răspunde la telefon". "În lauda atacurilor de cord" se transformă în "În frica atacurilor de cord", da, dar niciunul nu este ultimul cuvânt. Viața și limbajul se răsucesc într-un dublu helix de întrebări, pe care personajul lui Powers le descâlcește și le încâlcește din nou. În "Smokin' A Real Cool Brank", el urmărește istoria sa cu țigările de la vârsta de 10 ani până la vârsta de 29 de ani, punând în balanță plăcerile și pericolele tutunului; în "The God of Stupidity", experimentăm prin viu grai libertatea nebună a plimbărilor adolescentine - deși acest poem și altele sugerează și ceva potențial distructiv în această libertate.

Aproximativ un sfert din poezii tratează demența vârstnicilor, deși de obicei cu o doză generoasă de capricii afectuoase și respectuoase. Să luăm aceste rânduri din "He Couldn't Remember". "He Couldn't Remember/ why he got up, why he'd come upstairs/... Dar niciodată nu a contat/ ce a căutat oricum,/ ci ce a găsit. Ca această rază de lumină de după-amiază cu moț de paisley/ care se apleacă/ printre geamurile prăfuite; un reflector galben/ ca unul din acel pictor din anii treizeci celebru/ pentru bărbații singuri dintr-un restaurant luminat noaptea.".

Everybody's Vaguely Familiar este în cele din urmă o colecție veselă. Vocea lui Jack Powers este pe deplin umană.