Everything, All the Time, Everywhere: Cum am devenit postmoderni

Recenzii ale cititorilor

Cartea încearcă să exploreze legăturile dintre postmodernism și neoliberalism, analizând producția culturală din ultimii 50 de ani. În timp ce unii cititori apreciază conținutul bine documentat și premisa ambițioasă, mulți critică textul pentru că este prea alambicat, pedant și lipsit de claritate. Abordarea autorului este descrisă ca fiind autoimportantă, iar stilul de scriere este considerat prea pretențios pentru cititorii generali.

⬤ Explorare bine documentată și ambițioasă a postmodernismului și neoliberalismului.
⬤ Oferă perspective istorice interesante și anecdote dintr-o serie de referințe culturale.
⬤ Unii cititori au găsit-o captivantă și accesibilă uneori.
⬤ Autorul demonstrează un nivel ridicat de erudiție.

⬤ Scrierea este prea complexă și plină de jargon, ceea ce o face inaccesibilă pentru mulți cititori.
⬤ De multe ori pare pedant și plin de sine, ceea ce conduce la o experiență de lectură frustrantă.
⬤ De-a lungul cărții, argumentele autorului sunt criticate pentru lipsa de coerență și contradicții.
⬤ Premisa este văzută ca fiind prost realizată, cu multe observații clișeizate lipsite de perspective originale.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Everything, All the Time, Everywhere: How We Became Postmodern

Conținutul cărții:

O nouă istorie radicală a unei idei periculoase

Postmodernitatea este distrugerea creatoare care a sfărâmat vremurile noastre actuale în fragmente. Ea a dinamitat modernismul care a dominat lumea occidentală în cea mai mare parte a secolului XX. Postmodernitatea reprezenta tot ceea ce modernismul respingea: distracție, exuberanță, iresponsabilitate. Dar sub suprafața sa strălucitoare, postmodernismul avea un secret murdar: era frunza de smochin pentru un nou tip de capitalism rapace. A fost, de asemenea, terenul forțat al "post-adevărului", prin intermediul căruia valorile occidentale au fost răsturnate.

Dar de unde vin aceste idei și ce impact au avut ele asupra lumii? În geniala sa istorie a unei idei periculoase, Stuart Jeffries prezintă o poveste care începe la începutul anilor 1970 și continuă până în prezent.

El povestește această istorie printr-o galerie tumultoasă care include David Bowie, Ipod-ul, Frederic Jameson, demolarea Pruit-Igoe, Madonna, Post-Fordismul, "Rabbit" al lui Jeff Koon, Deleuze și Guattari, Șocul Nixon, The Bowery series, Judith Butler, Las Vegas, Margaret Thatcher, Grand Master Flash, I Love Dick, RAND Corporation, Sex Pistols, Prințesa Diana, Muzeul D'Orsay, Grand Theft Auto, Perry Anderson, Netflix, 9/11.

Astăzi suntem cu greu capabili să concepem politica ca pe o activitate comună, deoarece ne-am obișnuit să fim mai degrabă consumatori decât cetățeni. Politicienii ne tratează ca pe niște consumatori cărora trebuie să le livreze produse. Putem face altceva decât să suferim de remușcările cumpărătorului?