Evoluția cunoștințelor și transformările societale: Teoria acțiunii pentru rezolvarea problemelor adaptative

Titlul original:

Knowledge Evolution and Societal Transformations: Action Theory to Solve Adaptive Problems

Conținutul cărții:

Cunoașterea este mai mult decât informație, ci organizarea informației în teorii și practici care ne permit să facem lucruri și să atingem obiective. Prima etapă a creării de cunoștințe a depins de oamenii de știință și antreprenorii creativi, dar a doua etapă a necesitat laboratoare de cercetare și echipe. În prezent, cooperarea între organizații este necesară pentru a rezolva problemele individuale, organizaționale, instituționale și globale cu care ne confruntăm astăzi.

În prezent, indivizii sunt crescuți în patru tipuri de contexte sociale: tradițional, modern, postmodern și anomic. Aceste contexte explică diviziunile partizane, precum și incapacitatea unora de a reuși în societate. Contextele postmoderne produc indivizi care sunt complexi din punct de vedere cognitiv, creativi, critici, dar care au empatie față de ceilalți. Accelerarea creării de cunoștințe este cauzată nu numai de creșterea numărului de indivizi postmoderni care sunt creativi, ci și de inovarea organizațională și de regiunile inovatoare. Structurile organizaționale care descurajează inovațiile radicale sunt puse în contrast cu cele care le facilitează. În mod similar, istoriile a trei regiuni inovatoare - Silicon Valley, Kistra în Suedia și Hsinchu în Taiwan - sunt puse în contrast cu eșecul Rt. 128 de lângă Boston.

În timpul celui de-al doilea val de creare a cunoașterii, structurile sociale au fost diferențiate pe verticală. Acum, în al treilea val, procesul de diferențiere este orizontal. În sistemul de stratificare, acest lucru înseamnă clase capitaliste și logici de lucru diferite, mai degrabă decât clase sociale cu super salarii, crescând astfel inegalitatea socială. În studiul organizațiilor, acest lucru se traduce prin forme misionare și de autogestionare în care indivizii postmoderni obțin o muncă semnificativă și solicită servicii personalizate. În studiul rețelelor, aceasta înseamnă creșterea rețelelor coordonate sistemic care înlocuiesc lanțurile de aprovizionare.

Având în vedere ineficiența crescândă a piețelor muncii, a piețelor de produse/servicii și a piețelor publice (alegeri), rețelele coordonate sistemice sunt propuse ca soluție. În plus, avem nevoie de un corp național de persoane cu competențe speciale în sectoarele deficitare, care să poată fi apoi repartizate să lucreze în zonele defavorizate. Preșcoala, școala primară și școala secundară trebuie reinventate pentru a facilita o mobilitate socială mai ascendentă. Agricultura și industria necesită, de asemenea, noi inovații radicale. Pentru a construi o nouă societate civilă, guvernele trebuie să încurajeze participarea la programe care îi ajută pe alții.