Evoluția diplomației chineze în epoca modernă

Titlul original:

Evolution of China's Diplomacy in the Modern Era

Conținutul cărții:

Pe măsură ce economia Chinei, influența sa globală și interacțiunile sale cu alte țări cresc, strategia sa diplomatică stârnește tot mai mult interes la nivel internațional. Această carte își propune să răspundă la următoarele întrebări:

Ce fel de cale de dezvoltare a ales China? Ce înseamnă dezvoltarea Chinei pentru lume? Ce idei și teorii ghidează diplomația Chinei? Ce politici diplomatice urmărește China? Cum va afecta ascensiunea Chinei țările vecine? Se va îndepărta China de modelul tradițional al "unei puteri în ascensiune care caută mereu hegemonia"? Vor beneficia țările în curs de dezvoltare de pe urma dezvoltării Chinei? Cum își definește China rolul internațional și participarea sa la guvernanța multilaterală? Cum conduce China diplomația publică?

Unul dintre obiectivele-cheie ale politicii externe a Chinei este încheierea de acorduri comerciale reciproc avantajoase. Primul și cel mai mare ALS (acord de liber schimb) stabilit de China cu alte țări a fost ALS ASEAN+1, încheiat în ianuarie 2010, care a fost, de asemenea, primul ALS al ASEAN cu o țară străină. Schimburile comerciale dintre China și ASEAN au depășit 400 de miliarde USD în 2013, 470 de miliarde USD în 2018 și se preconizează că vor ajunge la 1 000 de miliarde USD până în 2020.

În timp ce această carte expune punctul de vedere ortodox al Chinei cu privire la locul său în lume, relațiile sale cu alte țări și strategia sa diplomatică de cooperare pașnică și beneficii reciproce, ea admite că, în ciuda eforturilor tuturor părților, uneori disputele teritoriale nu pot fi rezolvate rapid sau ușor. În astfel de cazuri, China adoptă punctul de vedere pragmatic conform căruia este în regulă ca unele probleme să fie puse în așteptare până la o rezolvare viitoare, iar cartea explorează în detaliu multe dintre principalele domenii problematice, cum ar fi problema nucleară nord-coreeană, frontiera disputată dintre China și India și suveranitatea asupra insulelor și apelor teritoriale din Marea Chinei de Sud.

În ceea ce privește problemele legate de frontierele terestre și maritime, autorii recunosc că, în timp ce doar două dintre cele 14 frontiere terestre cu țările vecine rămân nerezolvate (cu India și Bhutan), până în prezent China nu a ajuns încă la un acord privind frontierele maritime cu niciuna dintre cele opt țări cu care are frontiere maritime comune.