Developments in the Japanese Documentary Mode
Scrierile despre cinematografia japoneză au acordat prioritate diferențelor estetice și culturale și au ascuns contribuția Japoniei la reprezentarea vieții reale în cinematografie și în formele conexe.
Donald Richie, care a jucat un rol esențial în introducerea cinematografiei japoneze în Occident, a afirmat chiar că Japonia nu are o tradiție documentară adevărată din cauza preferinței aparente a publicului japonez pentru stilizare în detrimentul realismului, preferință care își are originea în tradiția sa teatrală. Cu toate acestea, o privire mai atentă asupra istoriei producției japoneze de filme documentare și de lung metraj relevă un accent pus pe actualitate și pe viața de zi cu zi ca parte majoră a culturii cinematografice japoneze.
Acest "mod documentar" - care traversează genurile și mediile, precum "modul melodramatic" al lui Peter Brooks, mai degrabă decât să se limiteze doar la stilurile filmului documentar - identifică retorica autenticității în cinema și în mediile conexe, chiar dacă această retorică a fost uneori pusă în slujba unor scopuri politice și economice. Articolele din această ediție specială, "Dezvoltări în modul documentar japonez", urmăresc schimbările importante din școlile și mișcările de film documentar începând cu anii 1930, uneori în raport cu alte media, precum și eforturile unor regizori postbelici de a adapta stilurile și angajamentele etice care stau la baza "impresiei de autenticitate" a documentarului la reprezentarea lumilor ficționale.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)