Experiență nerevendicată: Traumă, narațiune și istorie

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Cathy Caruth este recunoscută ca o lucrare semnificativă în domeniul studierii traumelor, îmbinând perspectivele teoretice cu analiza literară. Cartea oferă o perspectivă academică asupra traumei, subliniind dimensiunile sale istorice și etice. Cu toate acestea, recenziile evidențiază unele critici cu privire la dependența sa de anumiți teoreticieni, lipsa percepută a fundamentării clinice și repetarea conceptelor de-a lungul textului.

⬤ Oferă o perspectivă teoretică profundă asupra traumei.
⬤ Combină analiza literară cu teoria psihanalitică.
⬤ Considerată o lectură esențială în studiile despre traume din cadrul științelor umaniste.
⬤ Lăudat pentru stilul său captivant de scriere și elocvență.
⬤ Contribuie semnificativ la o mai bună înțelegere a narațiunilor traumatice.

⬤ Unii recenzenți au considerat că narațiunea academică este densă și inaccesibilă.
⬤ Critici cu privire la omiterea de către Caruth a anumitor cercetări contemporane în domeniul traumelor din psihiatrie și neuroștiințe.
⬤ Acuzații de citare greșită a unor teoreticieni cheie precum Freud în scopuri argumentative.
⬤ Repetarea conceptelor de-a lungul capitolelor, ceea ce duce la o lipsă de claritate.
⬤ Percepută ca fiind ideologic părtinitoare și lipsită de dovezi medicale empirice.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Unclaimed Experience: Trauma, Narrative, and History

Conținutul cărții:

În Unclaimed Experience, Cathy Caruth propune ca în experiența generalizată și deconcertantă a traumei din secolul nostru - atât în apariția ei, cât și în încercarea noastră de a o înțelege - să recunoaștem posibilitatea unei istorii care nu se mai bazează pe modele simple de experiență și referință directă. Prin noțiunea de traumă, susține ea, ajungem la o nouă înțelegere care permite istoriei să apară acolo unde înțelegerea imediată nu poate apărea.

Caruth explorează modul în care textele de psihanaliză, literatură și teorie literară vorbesc despre și vorbesc prin povestea profundă a experienței traumatice. Mai degrabă decât să descrie direct studii de caz reale ale supraviețuitorilor traumei sau să încerce să elucideze direct psihiatria traumei, ea examinează modurile complexe în care cunoașterea și necunoașterea sunt împletite în limbajul traumei și în poveștile asociate acesteia. Discuția amplă a lui Caruth abordează teoria lui Freud despre traumă, așa cum a fost prezentată în Moses and Monotheism și Beyond the Pleasure Principle. Ea urmărește noțiunea de referință și figura corpului care cade în de Man, Kleist și Kant.

Narațiunile catastrofei personale în Hiroshima mon amour.

Și adresa traumatică în reinterpretarea lui Lecompte a narațiunii lui Freud despre visul copilului care arde.

În această ediție aniversară de douăzeci de ani a textului său devenit clasic, o nouă postfață substanțială abordează întrebările și controversele majore din jurul teoriei traumei care au apărut în ultimele două decenii. Caruth oferă o perspectivă inovatoare asupra legăturii inerente dintre trauma individuală și cea colectivă, asupra importanței dimensiunilor politice și etice ale teoriei traumei și asupra locului crucial al literaturii în articularea teoretică a conceptului însuși de traumă. Postfața sa constituie o intervenție decisivă în discuțiile în curs din și despre acest domeniu.