Experiența umană: Filosofie, nevroză și elemente ale vieții cotidiene

Recenzii ale cititorilor

„Experiența umană” a lui John Russon este o lucrare filosofică care își propune să creeze o punte între fenomenologia existențială și ideile unor figuri istorice precum Hegel, Heidegger și Merleau-Ponty. Cartea subliniază importanța examinării de sine și complexitatea experienței umane. Este lăudată pentru accesibilitatea și aplicabilitatea sa, ceea ce o face potrivită atât pentru studenții noi în filosofie, cât și pentru cei cu o pregătire mai profundă.

Cartea este scrisă într-o manieră clară și accesibilă, evitând jargonul în timp ce transmite eficient concepte filosofice complexe. Mulți recenzenți notează utilitatea sa ca manual în diverse cursuri de filosofie, lăudând capacitatea sa de a facilita înțelegerea temelor existențiale și fenomenologice. Cartea este descrisă ca o sinteză profundă a ideilor filosofice importante, ceea ce o face valoroasă atât pentru începători, cât și pentru cei mai familiarizați cu subiectul. Cartea este, de asemenea, lăudată pentru explorarea captivantă și atentă a experienței umane, a întrupării și a nevrozei.

Unii cititori au considerat capitolele inițiale ca fiind provocatoare și greu de înțeles, în special cei cu puțină experiență în filosofie. Un recenzent a descris-o ca fiind absurdă, sugerând că s-ar putea să nu fie cea mai potrivită pentru toată lumea, mai ales ca text introductiv. Au existat sentimente mixte cu privire la rigoarea sa, unii percepând-o ca fiind prea complexă.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Human Experience: Philosophy, Neurosis, and the Elements of Everyday Life

Conținutul cărții:

Co-câștigător al Premiului Bienal 2005 pentru cea mai bună carte de filosofie publicată în limba engleză, acordat de Asociația Canadiană de Filosofie

Experiența umană a lui John Russon se bazează pe concepte centrale ale filosofiei europene contemporane pentru a dezvolta o analiză nouă a psihicului uman. Începând cu un studiu al naturii percepției, întrupării și memoriei, Russon investighează formarea personalității prin experiența familială și socială.

El se concentrează asupra importanței feedback-ului pe care îl primim de la ceilalți cu privire la valoarea noastră fundamentală ca persoane și asupra modului în care acest proces interpersonal încorporează semnificația în cele mai elementare practici corporale ale noastre: mâncatul, somnul, sexul și așa mai departe. Russon conchide cu o interpretare originală a nevrozei ca obiceiuri ale practicilor corporale dezvoltate în interacțiunile familiale, care au devenit fundamentul vieții interpersonale dezvoltate, și propune o teorie a terapiei psihologice ca dezvoltare a înțelegerii filosofice care răspunde acestor compulsii nevrotice.