Explorarea arheoastronomiei: O istorie a relației sale cu arheologia și esoterismul

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare detaliată a modului în care structurile preistorice au fost legate de conceptele astronomice, cu precădere în Regatul Unit, subliniind în același timp evoluția mișcărilor arheologice și ezoterice legate de arheoastronomie. Cu toate acestea, se confruntă cu critici pentru etichetarea excesivă și interpretările potențial înșelătoare cu privire la figurile istorice și contribuțiile lor la domeniu.

⬤ Privire bine documentată și cuprinzătoare asupra istoriei investigațiilor în trecutul preistoric.
⬤ Explicații ușor de înțeles ale conceptelor astronomice.
⬤ Pune în lumină diverse mișcări arheologice și ezoterice, făcându-l util pentru cititorii cu interese generale în arheologie și preistorie.

⬤ Etichetarea confuză a figurilor istorice, putând induce în eroare cititorii.
⬤ Criticată pentru asocierea fără dovezi solide a practicilor ezoterice cu astronomii pionieri.
⬤ Unii cititori consideră că așteptările privind standardele riguroase de acuratețe și reprezentare istorică nu sunt pe deplin satisfăcute.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Exploring Archaeoastronomy: A History of Its Relationship with Archaeology and Esotericism

Conținutul cărții:

Arheoastronomia și arheologia sunt două domenii de studiu distincte care examinează aspectul cultural al societăților, dar din perspective diferite. Arheoastronomia încearcă să descopere modul în care impactul peisajului ceresc este materializat în cultură, prin alinieri la evenimente celeste sau prin simbolismul bazat pe cer; în schimb, abordarea arheologică examinează toate aspectele culturii, dar rareori ia în considerare cerul.

În ciuda acestei omisiuni, arheologia este disciplina dominantă, în timp ce arheoastronomia este relegată în plan secundar. Motivele pentru care arheoastronomia este marginalizată pot fi găsite prin evaluarea istoriei sale. Pentru ca o astfel de explorare să fie utilă, arheoastronomia nu poate fi cercetată doar în vid, ci trebuie contextualizată prin explorarea altor evoluții contemporane, în special în arheologie.

La periferia ambelor, există diverse curente de gândire ezoterică și teorii pseudoștiințifice care prezintă o viziune alternativă asupra vestigiilor monumentale și care joacă, de asemenea, un rol în fundal. Disciplina arheologie a avut o linie neîntreruptă de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în prezent.

Pe de altă parte, arheoastronomia nu a avut o titulatură consecventă, adoptând diferite denumiri, precum studii de aliniere, teoria orientării, astroarheologie, știință megalitică, arheotopografie, arheoastronomie și astronomie culturală: denumiri care descriu variante ale metodelor și teoriei sale, uneori în tandem cu cele ale arheologiei, alteori în opoziție. În mod similar, statutul său academic a fost întotdeauna neclar, astfel încât, pentru a-l apropia de arheologie, a existat o propunere în 2015 de a integra cercetarea arheoastronomică cu cea arheologică și de a o numi arheologie a peisajelor cerești.

Acest volum va examina modul în care au apărut toate aceste variante diferite și va lua în considerare relația adesea tulbure a arheologiei cu arheologia și însușirea sa de către ezoterism pentru a face lumină asupra poziției sale actuale.