Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Extended Play” de John Corbett se concentrează pe free jazz și muzica improvizată, oferind interviuri pătrunzătoare cu figuri-cheie ale genului și prezentând o examinare critică a locului său în cultura populară. Autorul adoptă o perspectivă postmodernă, explorând tensiunea dintre muzică ca formă de artă și relațiile acesteia cu structurile capitaliste. Deși cartea este lăudată pentru abordarea sa imaginativă și profunzimea conținutului, unele recenzii evidențiază anumite interviuri ca fiind neinteresante în comparație cu altele.
Avantaje:Cartea conține interviuri minunate cu improvizatori liberi europeni și americani proeminenți, prezentând o perspectivă profundă asupra genului. Stilul imaginativ de scriere al lui Corbett este captivant, iar perspectiva sa poststructuralistă adaugă un strat critic la discuția despre muzica populară. Criticii apreciază profunzimea și dorința sa de a explora muzica provocatoare, folosind-o ca referință și recomandând-o pe scară largă.
Dezavantaje:Unele interviuri, în special cu figuri cunoscute precum John Cage, au fost considerate neinteresante de către cititori. Accentul pus pe anumiți artiști în detrimentul altora poate duce la percepția că această carte nu acoperă în mod egal toate domeniile de interes.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Extended Play: Sounding Off from John Cage to Dr. Funkenstein
Conținutul cărții:
În Extended Play, unul dintre cei mai inovatori scriitori muzicali ai țării conduce un tur amplu prin limitele muzicii contemporane.
Pe parcursul a peste douăzeci și cinci de portrete, interviuri și eseuri, John Corbett abordează artiști din țări la fel de îndepărtate ca Suedia, Siberia și Saturn. Cu un accent special pe improvizatorii afro-americani și europeni, cartea îi explorează pe cei faimoși și pe cei puțin cunoscuți, de la John Cage și George Clinton la Anthony Braxton și Sun Ra.
Folosind abordări la fel de diverse ca și muzica pe care o celebrează, Corbett luminează sunetul și teoria funk-ului și rap-ului, blues-ului și jazz-ului, clasicii contemporani, improvizației libere, rock-ului și reggae-ului. Folosind critica culturală și teoria textuală, Corbett abordează un spectru larg de probleme, cum ar fi statutul muzicii înregistrate în cultura postmodernă, politica autocenzurii, a experimentării și a alternativismului în industria muzicală, precum și utilizarea metaforelor spațiului și ale nebuniei în opera muzicienilor afro-americani. După aceste eseuri mai orientate teoretic, autorul prezintă o serie de profiluri ample și interviuri aprofundate care oferă perspective contrastante și complementare asupra unora dintre cei mai creativi muzicieni din lume și asupra activității lor.
Sunt incluse aici mai mult de douăzeci de fotografii originale, precum și o discografie meticulos adnotată. Rezultatul este una dintre cele mai atente și mai distractive investigații ale muzicii contemporane disponibile astăzi.
