În The Extravagant, Robert Baker explorează interacțiunea dintre poezie și filosofie în perioada modernă, implicând o gamă largă de scriitori: Kant, Wordsworth și Lyotard într-un capitol despre sublim.
Rimbaud, Nietzsche și Bataille într-un capitol despre căutarea vizionară.
Și Kierkegaard, Dickinson, Mallarm și Derrida într-un capitol despre negativitatea apocaliptică. Preocuparea sa principală este de a ilumina aventurile limbajului "extravagant" sau "rătăcitor" pe care, începând cu perioada romantică, atât poeții, cât și filosofii le-au întreprins în opoziție cu cadrele sociale și discursive dominante ale unei lumi instrumentalizate omniprezente. Narațiunea interpretativă mai amplă care modelează cartea este că o dialectică a rațiunii instrumentale și a negativității creative a fost la lucru în întreaga cultură modernă. Baker susține că aventurile de rătăcire exploratorie apar în perioada romantică ca articulări deplasate ale discursurilor religioase mai vechi. Cu toate acestea, având în vedere tendințele dominante ale lumii moderne, aceste aventuri conduc în mod repetat la coliziuni și crize grave, ca răspuns la care sunt ulterior revizuite sau deplasate și mai mult. În timp, pe măsură ce structurile instrumentale ajung să desfigureze fiecare domeniu al vieții moderne, poeziile și filosofiile aflate în dezacord cu aceste structuri sunt forțate să critice și să depășească vocile anterioare din tradițiile lor, care par să fi pierdut puterea de transformare. Astfel, susține Baker, aceste aventuri se desfășoară treptat în diverse discursuri ale negativului proeminente în cultura contemporană: discursuri ale descentralizării, dispersării, anulării și erorii. Această dialectică este cea pe care Baker o urmărește și o interpretează în acest studiu ambițios.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)