F. Marele Gatsby al lui Scott Fitzgerald

Recenzii ale cititorilor

Comentariile utilizatorilor evidențiază cartea ca fiind un ghid excelent și cuprinzător pentru studierea „Marelui Gatsby”, oferind informații aprofundate și perspective valoroase care sporesc înțelegerea romanului.

⬤ Bogată în informații detaliate, utile pentru aprofundarea înțelegerii personajelor și temelor
⬤ bine organizată, cu capitole dedicate subiectelor de examen
⬤ sidebar-uri și note istorice atractive
⬤ accesibilă atât pentru cercetători, cât și pentru cititorii generali
⬤ generează idei interesante.

Unele referințe la alte opere (cum ar fi „Inima întunericului” a lui Conrad) pot fi excesive pentru anumiți cititori.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

F. Scott Fitzgerald's the Great Gatsby

Conținutul cărții:

Când Marele Gatsby a fost publicat pentru prima dată, în 1925, criticile au fost mixte. H.

L. Mencken a numit-o „nu mai mult decât o anecdotă glorificată”. L.

P.

Hartley, autorul cărții The Go-Between, a considerat că Fitzgerald merita „o scuturare bună”: „Marele Gatsby nu este, evident, o satiră; dar ne-ar plăcea să credem că dl Fitzgerald nu are inima în ea, că este o simplă ticăloșie”. Totuși, treptat, cartea a ajuns să fie considerată unul dintre cele mai mari - dacă nu chiar cel mai mare - roman american.

De ce? Ce anume face ca povestea unui golan mărunt să fie atât de captivantă? De ce un roman atât de intim înrădăcinat în propria sa epocă a „rezistat” până în epoca noastră? Ce găsește posteritatea, opt decenii mai târziu, atât de fascinantă în această cronică a „Epocii Jazzului”, a flaperilor, a barurilor clandestine și a petrecerilor sălbatice? La urma urmei, nu este nici pe departe un roman, ci mai degrabă o lungă povestire. Dar are o putere disproporționată față de lungimea sa. Este scrisă frumos, ceea ce o face să pară chiar mai scurtă decât este, și este plină de imagini obsedante.

De asemenea, este, probabil, cea mai vie evocare literară a „Marelui Vis American”, despre care este profund sceptică, ca și despre vise în general. În cele din urmă, însă, așa cum ar spune D. H.

Lawrence, este „de partea vieții”. Visul lui Gatsby poate fi imposibil, atât de mult încât cartea nu se poate încheia altfel decât cu moartea sa, dar până la un punct el este răscumpărat de acesta și de tenacitatea cu care se agață de el.

Acest lucru face ca romanul să fie atât de emoționant și de obsedant.