Fabulous Creation - Cum ne-a salvat LP-ul viețile

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui David Hepworth, „A Fabulous Creation”, explorează istoria și semnificația culturală a LP-urilor rock din 1967 până la începutul anilor 1980. Cartea atrage în mod eficient cititorii printr-un amestec de anecdote personale și istorie muzicală, oferind o reflecție nostalgică asupra experienței de a cumpăra și asculta albume. În timp ce mulți cititori au lăudat cartea pentru stilul său informativ și distractiv, unii au remarcat probleme legate de repetiție și lipsa unei teze mari.

⬤ Stil de scriere captivant care combină anecdotele personale cu istoria muzicii.
⬤ Reflecțiile nostalgice asupra experienței LP rezonează cu cititorii familiarizați cu acea perioadă.
⬤ Perspective detaliate asupra semnificației culturale a albumelor rock și a evoluției lor.
⬤ Structura modulară permite o lectură flexibilă.
⬤ Apel larg pentru iubitorii de muzică și cei interesați de istoria socială a epocii.

⬤ Unii cititori au găsit teme și idei familiare din lucrările anterioare ale lui Hepworth, ceea ce a condus la sentimente de repetiție.
⬤ Critici privind editarea mediocră și lipsa unei teze coerente.
⬤ Unele secțiuni au fost considerate plictisitoare sau străine, ceea ce poate duce la pierderea interesului cititorilor.
⬤ Anumite subiecte importante, cum ar fi creșterea formatelor digitale, au fost trecute cu vederea.

(pe baza a 46 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Fabulous Creation - How the LP Saved Our Lives

Conținutul cărții:

Era LP-ului a început în 1967, cu „Sgt Pepper”; The Beatles nu au adunat doar o grămadă de cântece, ci au făcut un album. De atunci încolo, toată lumea a vrut să facă un album.

Sfârșitul a venit doar cincisprezece ani mai târziu, odată cu lansarea albumului Thriller al lui Michael Jackson. Până atunci, Walkman-ul scosese muzica din casă și o adusese pe străzi, iar industria discografică începuse să încerce să inverseze procesul creativ pentru a face bani mulți. Nimeni nu va mai cânta sau nu va mai asculta muzică în același mod.

A fost o perioadă scurtă, dar transformatoare. Muzicienii au devenit „artiști”, iar noi, oamenii, patroni ai artelor. LP-ul în sine a fost un semn de sofisticare, o măsură a bogăției, un instrument de educație, un afiș care spune lucruri pe care nu îndrăznești să le spui tu însuți, un mijloc de a atrage sexul opus și, pentru mulți, cel mai dorit obiect din viața lor.

Aceasta este povestea acelor vremuri; ne poartă de la studiourile de înregistrare în care muzicienii făceau lucruri care nu mai fuseseră făcute niciodată până la apartamentele slab mobilate în care eforturile lor erau primite ca vizite din partea unei puteri superioare. Aceasta este povestea modului în care LP-urile ne-au salvat viețile.