Făcând corpul frumos: O istorie culturală a chirurgiei estetice

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Making The Body Beautiful” de Sander Gilman este lăudată pentru explorarea detaliată a istoriei culturale a chirurgiei estetice, a acceptării sociale a modificărilor chirurgicale și a impactului factorilor societali asupra cererii de astfel de proceduri. Cu toate acestea, unii critici consideră că lucrarea își pierde concentrarea și devine repetitivă, adâncindu-se în domenii pe care le consideră fără legătură cu subiectul principal.

⬤ Cercetare detaliată și impecabilă.
⬤ Stil de scriere ușor de citit și captivant.
⬤ Perspective valoroase asupra relației dintre societate și intervenția chirurgicală.
⬤ Creditat ca o referință esențială pentru mediul academic și pentru chirurgi.
⬤ Utilă pentru lucrările de disertație.

⬤ Autorul își pierde concentrarea și devine repetitiv cu teza sa.
⬤ Părți ale cărții abordează subiecte fără legătură, cum ar fi istoria socială a nasului evreiesc.
⬤ Critici legate de faptul că se bazează pe „cercetări moarte” în loc de voci contemporane.
⬤ Grafică de slabă calitate din cauza problemelor de tipărire.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Making the Body Beautiful: A Cultural History of Aesthetic Surgery

Conținutul cărții:

Reconstituirea nasului a fost o practică obișnuită în India timp de secole. Coreea de Sud, Brazilia și Israel au devenit centre internaționale pentru proceduri care variază de la restructurarea pleoapelor la liftinguri ale feselor și abdominoplastii. Argentina are cea mai mare rată de implanturi cu silicon din lume. În întreaga lume, chirurgia estetică a devenit un element cultural și medical fix. Sander Gilman încearcă să explice de ce prin prezentarea primei istorii mondiale sistematice și a teoriei culturale a chirurgiei estetice. Abordând subiecte la fel de diverse precum "operarea nasului" ca un cadou pentru aniversarea a 16 ani și îndepărtarea sânilor bărbaților în Alexandria secolului al VII-lea, Gilman susține că chirurgia estetică are un farmec atât de universal deoarece îi ajută pe oameni să "treacă", să fie văzuți ca membri ai unui grup cu care doresc sau trebuie să se identifice.

Gilman începe prin a răspunde întrebărilor de bază privind istoria chirurgiei estetice. Ce proceduri chirurgicale au fost efectuate? Care sunt considerate estetice și de ce? Cine sunt pacienții? Care este locul chirurgiei estetice în cultura modernă? Gilman își îndreaptă apoi atenția către acel punct central al nenumăratelor anxietăți umane: nasul. Gilman analizează modul în care oamenii și-au remodelat nasul pentru a repara ravagiile războiului și ale bolilor (în principal sifilisul), pentru a se potrivi cu ideile predominante despre frumusețe și pentru a evita asocierea cu imaginile negative ale "evreului", "irlandezului", "orientalului" sau "negrului". El analizează modul în care am recurs la chirurgia estetică pe aproape fiecare parte imaginabilă a corpului pentru a încerca să trecem drept mai tineri, mai puternici, mai subțiri și mai erotici. Gilman explorează, de asemenea, unele dintre extremele chirurgiei ca transformare personală, discutând despre chirurgia transsexualilor, circumcizia adulților și restaurarea prepuțului, ameliorarea cicatricilor duioase și chiar un artist de performanță care s-a modificat pentru a semăna cu Mona Lisa.

Cartea se bazează pe o gamă extraordinară de surse. Gilman se simte la fel de confortabil discutând despre Nietzsche, Yeats și Darwin ca și despre detalii medicale macabre, Michael Jackson și decizia Barbrei Streisand de a-și păstra propriul nas. Cartea conține zeci de imagini surprinzătoare ale oamenilor înainte, în timpul și după operație. Acesta este un studiu profund, provocator și captivant al modului în care oamenii au încercat să își schimbe viața prin transformarea corpului.