Faithful Labourers: O istorie a receptării Paradisului pierdut, 1667-1970: Volume I: Style and Genre; Volume II: Interpretative Issues

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Faithful Labourers: A Reception History of Paradise Lost, 1667-1970: Volume I: Style and Genre; Volume II: Interpretative Issues

Conținutul cărții:

Faithful Labourers analizează și evaluează critica existentă a epopeii Paradise Lost a lui John Milton, urmărind dezbaterile majore pe măsură ce acestea s-au desfășurat în ultimele trei secole. Unsprezece capitole împărțite pe două volume analizează principalele dezbateri din critica lui Milton, inclusiv discuții despre stilul lui Milton, utilizarea genului epic și referințele sale la Satan, Dumnezeu, inocență, cădere, sex, goliciune și astronomie.

Primul volum se ocupă de chestiuni de stil și gen. Primele trei capitole examinează dezbaterea de lungă durată cu privire la stilul grandios al lui Milton și la întrebarea dacă acesta renunță la resursele native ale limbii engleze. Criticii timpurii l-au văzut pe Milton ca pe poetul preeminent al "numerelor potrivite" și al "cantității potrivite", ale cărui versuri sunt "potrivite" în sensul specific al realizării unei armonii între sunet și sens; anti-miltoniștii secolului al XX-lea l-au acuzat pe Milton că divorțează sunetul de sens; teoreticienii de la sfârșitul secolului al XX-lea au negat posibilitatea ca sunetul să poată "înfăptui" sensul. Acestea sunt schimbări extreme ale percepției critice și, totuși, povestea modului în care au apărut nu a fost niciodată spusă. Aceste capitole cronologice explică rădăcinile acestor schimbări și, făcând acest lucru, se implică în chestiunea teoretică persistentă dacă este posibil ca sunetul să producă sens.

Volumul doi analizează aspectele interpretative, iar fiecare dintre cele șase capitole urmărește o dezbatere-cheie în interpretarea Paradisului pierdut. Acestea abordează chestiuni precum dacă Paradisul pierdut este o epopee sau o anti-epică, dacă Satana fuge cu poemul (și dacă este bine că face acest lucru), ce înseamnă să fii inocent (sau căzut) și dacă poezia lui Milton este ostilă femeilor. Un capitol final despre universul din Paradisul pierdut prezintă argumentul provocator că aproape toți comentatorii de la mijlocul secolului al XVIII-lea au indus în eroare cititorii prin prezentarea universului lui Milton ca model medieval al sferelor ptolemaice. Această presupunere, care a încurajat ideea că Milton era retrograd sau antiintelectual, se bazează pe o interpretare greșită a trei replici satirice. Primii critici ai lui Milton au recunoscut că acesta îmbrățișează fără echivoc noua astronomie a lui Kepler și Bruno.