False Papers: Eseuri despre exil și memorie

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o colecție de eseuri frumos scrise care explorează teme precum dorul, nostalgia și experiența exilului, fiind lăudată pentru profunzimea emoțională și narațiunea perspicace. Cu toate acestea, unii cititori au considerat conținutul prea reflexiv și au criticat-o pentru că este plictisitoare sau îndreptățită.

Frumos scrisă, cu intuiții emoționante despre dor și nostalgie. Proza lui Aciman este lăudată pentru eleganța și profunzimea sa, mai multe eseuri fiind piese remarcabile. Mulți cititori îl consideră un maestru al exprimării emoțiilor și amintirilor complexe, făcând din această carte o lectură plină de satisfacții pentru cei care apreciază literatura introspectivă.

Unii cititori au considerat că cartea este prea concentrată pe nostalgie și auto-reflecție, ducând la momente de narcisism perceput. Există critici cu privire la faptul că scrierea este predicatoare, plictisitoare sau banală, câțiva exprimându-și dezamăgirea în comparație cu alte lucrări ale lui Aciman. În plus, unii au considerat-o repetitivă sau lipsită de conținut captivant.

(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

False Papers: Essays on Exile and Memory

Conținutul cărții:

În aceste paisprezece eseuri, Andre Aciman, unul dintre cei mai emoționanți stiliști ai generației sale, disecă experiența pierderii, pornind de la plecarea sa forțată din Alexandria în adolescență, trecând prin scurta sa ședere în Europa și ajungând, în cele din urmă, la căminul pe care și l-a făcut (și pe jumătate inventat) în Upper West Side, în Manhattan.