Fanatismul neștiut: Literaturile Reformei de autoanihilare

Titlul original:

Unknowing Fanaticism: Reformation Literatures of Self-Annihilation

Conținutul cărții:

Putem crede că știm ce definește fanatismul religios: acțiuni violente întreprinse cu certitudine dogmatică. Dar termenul de fanatic, de la Reforma europeană până în prezent, nu a fost niciodată unul stabil.

Atunci și acum a fost definit reductiv pentru a justifica violența statului și pentru a delegitima sursele alternative de autoritate. Unknowing Fanaticism respinge binaritatea simplificată a religiei fanatice și a politicii raționale, apelând la literatura renascentistă pentru a demonstra că fanatismul a făcut parte integrantă din modul în care s-au dezvoltat atât politica modernă, cât și poetica, de la revolta țăranilor germani la Războiul civil englez. Cartea urmărește două abordări întrepătrunse ale fanatismului în acest lung moment al Reformei: vizarea acestuia ca o amenințare politică extremă și abordarea sa ca o problemă epistemologică și poetică profundă.

În prima abordare, gânditorii modernității, de la Martin Luther la Thomas Hobbes și John Locke, s-au poziționat împotriva fanatismului pentru a patologiza rebeliunea și a favoriza controlul teologic și politic. În cea de-a doua, care a apărut în paralel și adesea ca răspuns la prima, poeții fanatismului au investigat legătura dintre autoanihilarea fanatică - procesul prin care cineva poate deveni un recipient pentru violența divină - și practicile de scriere a poeziei.

Edmund Spenser, John Donne și John Milton au recunoscut în pretenția fanaticului de a fi un instrument pasiv al lui Dumnezeu propria lor incapacitate de a cunoaște și descrie originile fanatismului. Totuși, această criză a neștiinței a fost una productivă.

Ea i-a determinat pe acești scriitori să experimenteze tehnici poetice care să le permită să abordeze tendința fanatismului de a destabiliza granițele dintre agenția umană și divină și dintre corpurile individuale și colective. Acești poeți au nevoie de o nouă metodă critică, pe care această carte încearcă să o modeleze: un formalism istoric și politizat care poate ține cont de complexitatea întâlnirii poetice cu fanatismul.