Fără adăpost pentru cei oprimați: Politica Statelor Unite față de refugiații evrei, 1938-1945

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

No Haven for the Oppressed: United States Policy Toward Jewish Refugees, 1938-1945

Conținutul cărții:

No Haven for the Oppressed este cea mai aprofundată și mai cuprinzătoare analiză scrisă până în prezent cu privire la politica Statelor Unite față de refugiații evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Friedman se bazează pe numeroase surse pentru istoria sa, în mod semnificativ pe documente care au fost deschise publicului doar recent. Printre acestea se numără documentele Departamentului de Stat de la Arhivele Naționale și documentele referitoare la problema refugiaților evrei de la Biblioteca Roosevelt din Hyde Park. Aceste documente servesc drept bază pentru acest studiu, alături de documentele American Friends Service Committee, ale rabinilor Stephen Wise și Abba Silver, ale senatorului Robert Wagner, ale secretarului Hull și ale secretarului de stat adjunct Breckinridge Long, ale Arhivelor evreiești americane, ale Arhivelor naționale evreiești, precum și interviuri ample cu persoane implicate îndeaproape în problema refugiaților.

Profesorul Friedman descrie preocuparea Americii de dinaintea războiului pentru problemele economice: imigranții, în special imigranții evrei, erau considerați concurenți pentru locurile de muncă rare. Președintele Franklin D. Roosevelt, deși personal simpatiza cu dilema evreilor, nu era dispus să riște sprijinul publicului și al Congresului pentru programele sale interne prin susținerea legislației sau a diplomației pentru a crește imigrația evreiască. Scandalul "court-packing" și epurarea nereușită a democraților din sud îi lăsaseră popularitatea la un minim istoric.

Liderii evrei erau la fel de puțin dispuși să antagonizeze publicul american prin susținerea fermă a cauzei evreiești. Aceștia se temeau de o reacție antisemită împotriva evreilor americani și se temeau că propria lor loialitate "100%" față de națiune ar putea fi pusă la îndoială.

Deși nu este de acord cu autorii care susțin că antisemitismul la cel mai înalt nivel al Departamentului de Stat a fost principalul obstacol în calea salvării evreilor, Friedman demonstrează că unii oficiali au zădărnicit în mod continuu planurile de salvare. El sugerează că dezinteresul de a se murdări în negocierile cu naziștii și teama că orice răscumpărare ar prelungi conflictul global au determinat Aliații să ofere naziștilor doar propuneri simbolice în numele evreilor.