Fără contact uman: Izolarea, securitatea maximă și doi deținuți care au schimbat sistemul

Recenzii ale cititorilor

Cartea „No Human Contact” de Pete Earley analizează utilizarea izolării în sistemul penitenciar american, în principal prin prisma lui Thomas Silverstein și Clayton Fountain, care s-au confruntat cu o izolare severă după ce au comis infracțiuni în închisoare. Narațiunea este bine documentată și captivantă, abordând preocupările etice, impactul psihologic asupra deținuților și implicațiile mai largi pentru justiția penală și drepturile omului.

⬤ Narațiune bine documentată și pătrunzătoare
⬤ scriere clară și captivantă
⬤ explorează probleme etice și psihologice complexe
⬤ solicită reforma penitenciarelor
⬤ descrieri puternice ale izolării
⬤ oferă perspective multiple asupra vieții subiecților principali.

⬤ Accentul se pune mai mult pe trecutul și experiențele infractorilor decât pe izolarea în sine
⬤ unora dintre cititori li s-a părut greu să empatizeze cu protagoniștii
⬤ conține descrieri grafice ale violenței și abuzurilor care pot fi greu de citit pentru unii
⬤ nu oferă răspunsuri sau soluții ușoare la problemele ridicate.

(pe baza a 30 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

No Human Contact: Solitary Confinement, Maximum Security, and Two Inmates Who Changed the System

Conținutul cărții:

O privire profund tulburătoare și umană asupra practicii sistemului penitenciar american de izolare pe viață și asupra celor doi criminali care au schimbat sistemul penitenciar modern. Fără contact uman de Pete Earley, autorul bestsellerului New York Times THE HOT HOUSE, finalist al Premiului Pulitzer, îi poartă pe cititori în interiorul sistemului de justiție penală, examinând viețile brutale ale celor aflați în izolare, într-o narațiune revelatoare despre crime reprobabile, pedepse draconice și reforme aparent imposibile în adâncurile cele mai dure ale celor mai periculoase închisori din țară.

În 1983, Thomas Silverstein și Clayton Fountain, ambii condamnați pe viață la închisoarea americană din Marion, Illinois, au ucis separat doi ofițeri de penitenciare în aceeași zi. Biroul închisorilor i-a condamnat pe ambii bărbați la cea mai severă pedeapsă care putea fi impusă legal, una creată special pentru ei. Era numită neoficial "fără contact uman".

Fiecare a petrecut inițial nouă luni într-o celulă de mărimea unei saltele, unde luminile ardeau douăzeci și patru de ore pe zi. Erau îmbrăcați doar în boxeri, complet izolați de lumea exterioară, doar cu mintea lor pentru a-și ocupa timpul. În cele din urmă i s-au acordat privilegii minime, Fountain a apelat la religie și a îndurat douăzeci și unu de ani înainte de a muri singur din cauze naturale. Silverstein a devenit un artist priceput și a rezistat 36 de ani, mai mult decât orice alt prizonier american ținut în izolare. În mod uimitor, ambii bărbați au găsit un scop existenței lor în timp ce erau închiși în burta bestiei.

Pete Earley - singurul jurnalist care a avut acces față în față cu Silverstein - examinează întrebări profunde din inima sistemului nostru de justiție. Au fost Silverstein și Fountain răi din naștere? Sau au fost deformați de copilării abuzive? Încarcerarea le-a oferit o șansă de reabilitare sau i-a forțat să comită infracțiuni din ce în ce mai atroce? Fără contact uman suscită o înțelegere deosebit de profundă și inconfortabilă a crimelor comise, a utilizării izolării și a realității vieții, a răscumpărării și a morții din spatele zidurilor închisorii.