Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o examinare aprofundată a teoriei și practicii antifasciste, concentrându-se pe echilibrul dintre apărarea libertății de exprimare și contracararea mișcărilor fasciste. Renton, ca istoric și organizator, oferă o înțelegere nuanțată a diferitelor mișcări de extremă dreaptă și a contextului istoric al unor tactici precum „no platforming” ca răspuns la fascism.
Avantaje:Autorul, Renton, posedă cunoștințe vaste și experiență în politica antifascistă și de stânga, ceea ce face ca observațiile sale să fie valoroase. Cartea abordează în mod eficient contextul istoric al libertății de exprimare în cadrul stângii și subliniază în mod clar necesitatea de a aborda mișcările fasciste cu tactici specifice. Cartea servește atât ca o resursă educațională pentru cei care nu sunt familiarizați cu istoria, cât și ca o reamintire pentru cei care o cunosc deja. Renton prezintă un argument convingător pentru acțiunea colectivă împotriva fascismului, pledând pentru implicarea oamenilor obișnuiți în această luptă.
Dezavantaje:Unii cititori ar putea considera că accentul pus de carte pe tacticile specifice ale stângii este limitativ sau potențial excluziv în ceea ce privește discuțiile mai ample privind libertatea de exprimare. Argumentele nuanțate pot fi, de asemenea, dificile pentru cei care nu au cunoștințe de teorie politică sau istorie, ceea ce ar putea limita accesibilitatea publicului.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
No Free Speech for Fascists: Exploring 'No Platform' in History, Law and Politics
Conținutul cărții:
Fără discurs liber pentru fasciști explorează alegerea protestatarilor antifasciști de a cere ca oportunitățile pentru fasciști de a vorbi în locuri publice să fie anulate, ca o chestiune de istorie, lege și politică. Ea explică modul în care cererea de a nu le oferi fasciștilor nicio platformă a apărut în Marea Britanie a anilor 1970, ca o excepție limitată de la o tradiție de stânga de susținere a libertății de exprimare.
Cartea arată cum no platform a fost menită să fie aplicată restrictiv, doar unei politici de dreapta care îi amenința pe toți ceilalți. Cartea contrastează cu ideea rivală de opoziție față de discursul instigator la ură, care a apărut în același timp și care este acum încorporată în legile europene și britanice împotriva discriminării. Atât no platform, cât și discursul instigator la ură resping tradiția americană a libertății de exprimare din Primul Amendament, însă modalitățile în care o resping sunt diferite. În spatele no platform nu se află doar o gamă limitată de ținte politice, ci un scepticism mult mai mare cu privire la rolul statului. Cartea pledează pentru o idee de „no platform” care ia în considerare canalele electronice pe care au loc atât de multe discursuri în prezent. Ea arată unde poate fi recunoscut un element fascist în cadrul categoriei mult mai largi a discursului de extremă dreaptă.
Această carte va fi de interes pentru activiști și pentru cei care studiază și cercetează istoria politică, dreptul, libertatea de exprimare, extrema dreaptă și anti-fascismul. Ea prezintă o filozofie a antifascismului pentru era social media.
