Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
No Shame in Wesley's Gospel
Ca afro-american care a fost pastor principal în biserici albe și negre între 1966 și 1974, Edward Wimberly s-a confruntat cu rușinea ca sentiment de a nu fi iubit și de a nu fi iubit în primul rând atunci când enoriașii și consiliații săi au suferit pierderea unei persoane dragi. Durerea era categoria psihologică dominantă pentru a vorbi despre pierdere în acele zile, iar sentimentul de rușine de a fi abandonat și care rezultă în sentimentele de a nu fi iubit erau descrise ca fiind temporare. Cu toate acestea, la mijlocul anilor 1980, teologii pastorali au început să recunoască rușinea ca o experiență psihologică și spirituală dominantă de lungă durată, care trebuia abordată. Astfel, consilierii pastorali și teologii pastorali au început să exploreze teoria psihologică a relațiilor obiectuale, autopsihologia și psihologia rușinii pentru a înțelege persistența experienței rușinii. Astăzi, rușinea ca sentiment de a fi neiubit și de a nu fi iubit este o experiență majoră a multor oameni moderni, dată fiind natura pierderii conexiunilor relaționale și a comunităților apropiate. Au apărut multe psihologii axate pe narcisismul cultural sau iubirea egoistă, cultul admirației de sine care înlocuiește realizarea de sine și echivalarea bogăției și a statutului social cu a fi iubit. Crescând în tradiția metodistă într-o biserică afro-americană, Wimberly a fost sensibilizat la experiența grupurilor mici a lui John Wesley, auzind despre întâlnirile de clasă.
În plus, el a fost expus la utilizarea grupurilor mici în Zimbabwe, Africa, în 1998, pe baza încercărilor metodiștilor africani de a recupera satul care dispărea din cauza tehnologiei, industrializării și a distrugerii familiei de către colonialism. Astfel, bazându-se pe fascinația comunității de origine a familiei autorului pentru grupul mic al lui Wesley și pe faptul că a fost martor la același fenomen în Africa, Wimberly a decis să exploreze teologia practică a grupului celular al lui Wesley pentru contribuția sa la slujirea din secolul XXI a persoanelor care ar putea fi clasificate drept refugiați relaționali. --Utilizând și exegetând predicile și tratatele-cheie ale lui John Wesley, Edward Wimberly transpune mesajul terapeutic al lui Wesley privind harul mântuitor, practica grupurilor mici de sprijin și modalitățile narative de proclamare - vești bune pentru secolul al XVIII-lea, orientat spre vinovăție - în sfaturi răscumpărătoare pentru secolul al XXI-lea, în care suferința, izolarea și sentimentul de a nu fi iubit produc rușine, nu vinovăție, și își găsesc expresia în anxietatea legată de statut, în mercantilizarea vieții umane și în identitatea narcisistă sau egocentrică. -- -Russell E. Richey William R. Cannon Distinguished Professor of Church History Candler School of Theology, Emory University --Edward Wimberly face o afirmație provocatoare când spune că rușinea este problema majoră cu care se confruntă secolul XXI. După ce am citit această carte, sunt convins că această afirmație este întemeiată.
Transpunerea construcției lui John Wesley a grupurilor/claselor și a "retoricii terapeutice" reprezintă o componentă importantă în viața celor care caută comunitatea și apartenența la Împărăția lui Dumnezeu. Această carte este un "thumbs up" pentru relevanța wesleyană și conversațiile de consiliere pastorală. -- Carol N. Helton Instructor de istorie și politică metodistă unită Interdenominational Theological Center Edward P. Wimberly este Jarena Lee Professor of Pastoral Care and Counseling, Interdenominational Theological Center. A publicat paisprezece cărți de specialitate și peste cincizeci de articole în domeniul teologiei pastorale.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)