Faster Than a Cannonball: 1995 and All That

Recenzii ale cititorilor

Recenziile evidențiază un amestec de nostalgie, perspective culturale detaliate și critici ale concentrării și coerenței cărții. Recenzenții apreciază în general explorarea peisajului cultural din 1995, în special muzica și moda asociate cu „Cool Britannia”. Cu toate acestea, unii își exprimă dezamăgirea cu privire la greșelile de scriere, accentul pus pe anumite teme, cum ar fi moda și supermodelele, și o lipsă percepută de acoperire mai largă a scenei muzicale.

- Captează nostalgia anilor '90 în mod eficient, oferind o bună imagine de ansamblu a scenei culturale din Marea Britanie în acea perioadă.\n- Bine documentat, cu perspective interesante asupra politicii, artei și mediului social al epocii.\n- Amuzant și ușor de citit, cu o mulțime de bârfe și detalii.\n- Stil de scriere captivant care îl face o lectură plăcută pentru cei care apreciază anii '90.

⬤ - Unii recenzenți au considerat că accentul este prea îngust, punând accentul pe „Cool Britannia” în detrimentul unei cronici mai ample a 199
⬤ \n- Prezența greșelilor și a greșelilor de tipar diminuează experiența de lectură.\n- O narațiune repetitivă care poate părea uneori nefocalizată, lipsind acoperirea unor elemente importante precum scena comică din Marea Britanie.\n- Unii cititori se așteptau la o scufundare mai profundă în istoria muzicii, pe care cartea nu o oferă pe deplin.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

, Deceniile tind să atingă apogeul la jumătatea drumului, iar 1995 a fost anul anilor '90: vârful Britpop (Oasis vs Blur), vârful YBA (cortul lui Tracey Emin), vârful New Lad (când Nick Hornby a publicat High Fidelity, când Loaded al lui James Brown a detonat industria editorială și când pub-urilor li s-a permis în sfârșit să rămână deschise duminica). A fost anul The Bends, anul în care Danny Boyle a început să filmeze Trainspotting, anul în care Richey Edwards a dispărut, anul în care Alex Garland a scris The Beach, anul în care Blair a schimbat Clauza IV după un vot controversat la Conferința laburistă.

Nu numai că mijlocul anilor '90 a fost probabil ultima perioadă în care starurile rock, jurnaliștii muzicali și consumatorii de muzică pop au crezut în puterea mistică a rock-ului, dar a fost și o perioadă de mari schimbări culturale - în artă, literatură, publicații și droguri. Și a fost o perioadă de hedonism aproape de neegalat, o perioadă în care mulți oameni au crezut că merită să trăiască stilul de viață rock and roll, când o generație de narcotice omnivore au crezut că pot fi staruri rock doar cumpărând o revistă și un exemplar din (What's the Story) Morning Glory?

Faster Than a Cannonball este o trecere în revistă culturală a deceniului, de la loungecore la ascensiunea Noii Munci, prezentând toate filierele artistice relevante prin interviuri cu toți protagoniștii principali și reevaluări exhaustive ale înregistrărilor importante ale anului - The Bends de Radiohead, Grand Prix de Teenage Fanclub, Maxinquaye de Tricky, Different Class de Pulp, The Great Escape de Blur, It's Great When You're Straight.... Yeah! de Black Grape, Exit Planet Dust de The Chemical Brothers, I Should Coco de Supergrass, Elastica de Elastica, Pure Phase de Spiritualized,... I Care Because You Do de Aphex Twin și desigur (What's the Story) Morning Glory de Oasis, cel mai iconic album al deceniului....