Conținutul cărții:
Fauna urmează exemplul Porcului cu piele de slănină cu o menajerie de povești întortocheate despre viața și vremurile creaturilor noastre simțitoare. Există cobai în lumea subterană, elefanți într-o lume virtuală, păsări răzbunătoare dintr-o lume îndepărtată și multe alte bestialități. Oamenii nu vor avea unde să se ascundă.
"Lăsând la o parte imaginația strălucitoare și narațiunea ascuțită, Dr. David Hartley ne arată un mod încântător de proaspăt de a privi cine ar trebui să fie, de fapt, prietenii noștri cei mai apropiați." - Nik Perring (Autor al cărții Not So Perfect, Freaks! )
"Extrem de originale, aceste povestiri sunt pe alocuri tulburătoare, absurde și de o comedie întunecată și refuză să se conformeze constrângerilor de timp și spațiu. O colecție uimitoare, care cere să fie citită cu voce tare. Hartley este un povestitor strălucit, cu genul de
imaginație care te face să te simți puțin temător pentru propria ta siguranță." - Lucie McKnight Hardy (autoarea cărții Water Shall Refuse Them)
"Nu am mai citit nimic asemănător cu aceste povestiri briliante, întunecate și adesea cu cozi de zâne. Tensiunea se regăsește aici la margini și granițe: om/animal, natural/făcut de om, fericire/horror. Cu umor și o versatilitate incredibilă a vocii și a stilului - ca să nu mai vorbim de iepuri care se ocupă de tehnologie și de cai care călătoresc în timp - Hartley ne cere să ne uităm cu atenție la propria noastră lume și să nu subestimăm niciodată, niciodată, animalele. " - Tania Hershman, autoarea cărților Some Of Us Glow More Than Others și My Mother Was An Upright Piano.
Extras:
O panda a apărut pe strada noastră
Un panda a apărut pe strada noastră, înfipt cu o țepușă în balustrada din fața casei mele. Permiteți-mi să vă zugrăvesc imaginea: în fața casei mele se află strada, apoi o fâșie lungă de iarbă, apoi casele de vizavi. Iar iarba este înconjurată de niște balustrade pe care copiii pot lovi cu piciorul mingile de fotbal și alte chestii, iar acest panda era acolo în dimineața aceea, înfipt într-un rând de țepi, chiar vizavi de casa mea.
Așa că m-am dus la el și le-am spus copiilor care jucau afară: "Cine e panda ăsta, băieți? Iar ei au spus: "Nu știu, nu știu, amice" și nu părea să le pese. Deci, am bătut la vecina mea, Gail, și ea iese și eu sunt ca; Gail. Check this out. Un panda. Și ea a zis: "Da, da, da". Deci, ce mai faci Jon, ești bine?
Dar eu zic; Gail, e un panda! Ce ar trebui să facem? Și ea a zis: Las-o, e doar o jucărie de copil.
Și atunci mi-am dat seama. Oamenii de pe stradă nu vedeau același lucru ca mine. Ei vedeau o jucărie de pluș, un fel de ursuleț de pluș, cu blană sintetică și ochi cu mărgele de sticlă. Dar eu vedeam altceva. Vedeam un panda în carne și oase înfipt într-un șir de piroane de balustradă. Și săracul era încă în viață.
Era sânge pe podea, iar panda se zvârcolea și plângea puțin. Nu știam ce să fac. M-am gândit să încerc să-l ridic, dar nu ar trebui să faci asta în caz că lovești o arteră. Sau s-ar putea să se înfurie și să înceapă să mă atace, sau ar putea să fugă și să rănească vreun copil. Așa că m-am gândit: sună la RSPCA, Jon, dar dacă sunt singurul care poate vedea că e un panda adevărat, s-ar putea să ajungă să mă închidă. Așa că, am lăsat-o așa. Cred că m-am gândit că altcineva își va da seama, sau că se va elibera singur sau așa ceva.
